Te-alerg pe campuri impanzite-n papadii,
Te strig, te-ntorci dar tu nu-mi vii.
Fugind in urma-ti, sufletul mi se pierdu,
M-as intoarce dupa el, dar nu cred ca si tu.
Ramase intre noi un adevar sublim,
Noi de fapt nu stim pe cine sa iubim.
Un suflet al nostru, sau un suflet strain?
Orice-am alege, ar fi acelasi chin.
De-ai fi singur doar cu al tau suflet,
N-ai sa simti bucuria dintr-un zambet.
Iar un suflet strain daca ai iubi,
Vei sfarsi inevitabil prin a te rani..
Primejduim singuratea si ajungem sa iubim,
Un suflet al nostru, sau un suflet strain.
In necunoscut pasim tinandu-ne de mana,
Dar ne vom opri la a celuilat crima.
