Un titlu inspirat pentru o carte
scrisă în timp, cu răbdare, o carte în care Dumitru
Hurubă[1] a pus
câte un strop de prietenie, de artă şi spirit critic, plus umorul
necesar, zilnic:
CITITORUL DE
ILUZII[2].
Adevărul despre operele
scriitorilor sau a celor care scriu: iluzia, ca formă de a rezista
în timp, dar şi ca lentilă de contact pentru operele capitale care
sunt ceva mai departe de lumea imediată a lecturilor zilnice, dar
strict necesare pentru viziune.
Dumitru Hurubă ne prezintă
cronici, recenzii, note literare, texte despre texte, motive pentru
metafora operei scrise, argumente pentru a rezista în
tsunami, în vremuri grele în care lumea pare a nu fi
interesată de lectură, dar în care tot mai mulţi scriu şi tot mai
puţini citesc, aparent... Cronicar din pasiune, el ne invită la un
timp al lecturilor, a regăsirilor, a cercetărilor spirituale, a
mirării la tema propusă de scriitor.
Lecturile sale sunt ţipete în
pustie, iluziile sunt mirajele de tot felul, cititorul pare a fi
cititorul de contor, un contor al pulsului ce vibrează în această
epocă a informaţiei. Când totul devine posibil, lectura este
imposibila realitate a iluziilor care ne ţin în picioare, ne ţine
pe trecerea de pietoni sau pe stadion, ori în faţa
televizorului.
Desigur că cei care scriu sunt
interesaţi de o părere, de un gând despre opera lor. Dumitru Hurubă
este preocupat de iluzia care pune în mişcare un univers complicat,
adică universul cărţii. O carte este mai mult decât o sursă de
informaţii, este o stare…
Pentru autorul cronicilor
lectura este o incitare la o nouă descoperire, la o nouă revelaţie,
ea poate fi negativă sau pozitivă, dar cronicarului îi pasă. Până
la urmă această carte este un fel de jurnal de bord pentru Dumitru
Hurubă, el scrie despre aventurile sale literare, despre opere care
acoperă domenii variate: istorie, filozofie, sociologie,
literatură, cultura ca formă de evadare din cotidian, jurnalul.
Trece de la poezie, la proză, la umor, la mărturie. Lume pare
prinsă în menghina dorinţei de a spune, nimeni nu ascultă, toate
operele sunt sunete în marele ţipăt de la miezul nopţii, timpul
pare ceva copleşitor, cartea ceva concret, ceva care rezistă, o
cărămidă de pământ ars, din vechime…
Într-un fel, Dumitru Hurubă pare
dezamăgit: capodopere sunt puţine! În alt fel, Dumitru Hurubă e
fericit: mai sunt indivizi pe contrasens, se iluzionează, cred în
ceva ce pare perisabil şi totuşi, nu…
Titlurile cronicilor sunt
relevante, ele prefigurează temele societăţii româneşti: studenţia,
sfârşitul lumii, femeia, umoristul, poezia, destinul nedrept,
muzeul rural, Cutia Pandorei, Don Quijote, iubirea, intelectualul
de serviciu, civilizaţia, oamenii locului, Jung, Holobâcă, Panaite,
I.D. Sârbu, Evu, Crepcia, Bârgău, Dumitru Velea, Radu Igna, Breban,
Eliade, Eminescu, Sabato, Saul Bellow, Rainer Maria Rilke…şi
continuă cu responsabilitatea actului de creaţie, cu jurnalul unui
romancier, demitizarea lui Eminescu (tema obsesie a istoriei
literare), autocunoaştere, tradiţionalism şi fabulos, un oraş în
inima poetei, iluzii pentru sinele propriu…
Modul cum abordează Dumitru
Hurubă cărţile este unul serios şi detaşat în acelaşi
timp:
„După ce că, datorită
libertăţii, democraţiei şi credinţei că oricine poate, doar să
vrea, s-a publicat atâta amar de literatură proastă, orice volum de
beletristică nou apărut este, cel puţin pentru mine, un motiv de
bănuială, nu tocmai cumsecade – recunosc.”
„Dovada că în România se mai
citesc autori „dificili”, este această a 2-a ediţie a cărţii de
faţă scoase de sub tipar de către Editura Humanitas” ( C.G. Jung:
Amintiri, vise, reflecţii. Editura Humanitas,
2001.)
„Orice reîntâlnire cu umorul lui
Cornel Udrea este un motiv de intrare în normalitatea fiinţei
umano-raţionale. Cu atât mai mult în zilele noastre, când râsul
înseamnă tot mai mult cu un rictus sau, în caz şi mai nefericit,
cu un rânjet.”
Ce reţine cronicarul din cărţile
citite? Esenţa, labirintul existenţei, fabulosul spiritului,
curajul, abandonul, devenirea.
Sunt lucruri care dau culoare
unei lecturi: trăirea acută a sentimentelor, sinceritatea poetului
şi arta iubirii, riscul celui care scrie pe teme neconvenţionale,
singurătatea poetului la Brotuna, cartea – un pas important pentru
scriitor, pentru sine, mania titlurilor şocante, supleţea
exprimării epice, experienţa credinţei, receptarea fenomenului
liric, bagajul de cultură solidă şi bine compartimentat,
pătrunderea într-o lume cu alte legi, Bizanţul ca temă uitată,
proza scurtă în dulcele stil clasic… „a mai sosit unul cu
bouvagonul poeţilor”…
Cu siguranţă, recenziile şi
cronicile acestea vin să acopere un gol pe care literatura de
specialitate nu-l poate acoperit, criticii de profesie sunt puţini,
iar pe de altă parte un scriitor are capacitatea de a intra în
lumea altui scriitor, este doar cititorul de iluzii, nu-i aşa?…
Dumitru Hurubă şi-a luat de bună voie şi nesilit de nimeni această
slujbă, a reuşit cu modestie şi nobleţe, lectura unei cărţi te face
mai bun, este şi un argument pentru cărţile proprii şi o modalitate
de a plonja în realitatea lumii în care
trăieşte.
Cartea nu are postfaţă, prefaţă,
motive sau argumente pentru care a fost scrisă, din textele
publicate reiese, însă, sistemul critic al cronicarului, al
cititorului: iubirea aproapelui…
Dar să cităm câteva titluri de
cărţi care au trecut prin ochii cronicarului: Sfârşitul lumii;
Femei celebre. Mică enciclopedie; De serviciu la clepsidră;
Îngenunchiat în lacrimă; Arta fugii; Prăpastia bune speranţe; Uşa
interzisă; Arta iubirii; Rochia nesupunerii; Omul recent; Neantia;
Despre îngeri; Frică şi cutremur…
Dumitru Hurubă reţine versuri
interesante, cele care prind în vocale şi consoane o lume
întreagă:
„Îngenunchiat în
lacrimă/ca-ntr-o catedrală sufletul celui îndrăgostit.”
(Nicolae Crepcia).
„Între ceea ce sunt/ şi ceea
ce nu sunt/ se petrece timpul/ ca lama unui cuţit.” (Mariana
Pândaru)
„Ascuns în nume zeul, ca-n
seminţe,/ Când stă să nască-n noapte bunul soare/ Îşi mai visează
chipul vechi din mare/ Trecut prin irizări, către fiinţe.”
(Eugen Evu)
„Braţele tale/ precum
cătuşele lichenilor/ pe stâncile visând/ grădini suspendate… În
steaua de pe umerii tăi/Dumnezeu inventează/ povestea noastră de
dragoste.” (George Holobâcă)
„ Din preaiubire m-am născut/
pe o colină transilvană/ să ard cuvintele la rând/ şi să le-aştern
pe câte-o rană./” ( Ioan Evu)
„…Noaptea/ şi moartea/ muşcă
din mine/ ca dintr-o felie de pepene.” (Nina
Ceranu)
„Poeţii aşteaptă şi refuză să
doarmă/ Refuză să moară…” (Ana Blandiana)
La un final de cronică Dumitru
Hurubă scrie:
„Ce contează de fapt?
Contează un adaos important la cunoaşterea de sine şi de
ceilalţi.”
Constantin
Stancu
[1]
Dumitru Hurubă, scriitor român, membru al Filialei
Alba-Hunedoara a U.S.R. Este autorul unor cărţi
importante pentru literatura română: Debut’86, volum
colectiv de debut la Editura Cartea Românească (Bucureşti, 1986);
Rezervaţia de zăpăciţi (proză satirico-umoristică, Editura
Corvin, Deva, 1995); Carte de colorat mintea (versuri
social-satirico-umoristice, Editura Emia, Colecţia “Scorpion”,
Deva, 1998); Bună seara, Domnule Mann…(povestiri, Editura
Eubeea, Timişoara, 1998); Un scorpion pe contrasens (schiţe
şi povestiri satirico-umoristice, Editura Corvin, Deva, 1999);
De vorbă cu… (interviuri, Editura Eubeea, Timişoara, 1999);
Insomnii binefăcătoare (critică literară, Editura Corvin,
Deva, 2000); Scuzaţi că ne-am cunoscut (schiţe şi povestiri
satirico-umoristice, Editura SigNata, Timişoara, 2001);
Balamucul, dragostea mea… (roman umoristic, Editura Călăuza,
Deva, 2002); Cronici TV din vremea zăpăciţilor de
tranziţie, Editura Călăuza, 2004; Crime şi
strălucire (microbiografii ale unor personalităţi istorice:
Ahasverus, Apostolul Pavel, Maria Stuart…), Editura Călăuza, 2004;
Natură vie cu scorpion sentimental (microroman), Editura
Emia, 2005, Deva; Acolo şezum şi… râsem (Cronici TV
publicate în România literară), Editura Corvin, 2006; Amanţii
gaiţelor cu cap de struţ (roman), Editura Eubeea, 2008;
Carte de colorat mintea (versuri, ediţie definitivă),
Editura Corvin, 2008; Cobaii(roman), Editura Eubeea, 2009;
Cititorul de iluzii (cronici şi recenzii literare), Editura
Eubeea; Evadaţii din Clexane (roman), Editura
Eubeea...
[2]
Dumitru Hurubă, CITITORUL DE ILUZII, Editura „Eubeea”,
Timişoara – 2010. Lector: Ilie Chelariu. Consilier editorial: Nina
Ceranu, 304 pagini.
Foto: Dumitru Hurubă și
cărțile, Constantin Stancu privește spre Rezervația cu zăpăciți
în tranziție
