Dumitru Hurubă

„ÎNŞIRÂND DOAR VORBE GOALE…”

Mulţi poeţi de mare actualitate se pare că au înţeles aiurea constatarea eminesciană: „E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune”, şi au năvălit în literatură bazându-se pe principiul: dacă alţii da, noi de ce nu? Adică, cum? (cacofoniile fiind un apanaj al unor scrieri lirice postdecembriste), noi suntem autori mai neputincioşi sau, doamne fereşte!, mai  proşti în secolul douăşunu şi mai lipsiţi de har decât cei din secolele trecute? Apoi, staţi numa! Şi au purces la lucru, fiindcă nici nu părea complicat, mai ales că versificaţia în alb nu presupunea cine ştie ce canoane, cu atât mai mult că „înşiruirea de vorbe goale” putea fi transferată în context profund filozofic – spun autorii cu un aer înţelept-eni...