Dumitru Tâlvescu: Evadare, poeme sub arcadele toamnei

Cuvânt înainte
Am înțeles libertatea numai în felul creator, care să umple, să unească benefic stări, sentimente, persoane... Mediul pe care l-am creat în versuri este magic, pentru că personajele, anotimpurile și stările sunt vii, se dezvoltă iar adevărurile sunt blânde, trăirile dominate de speranță și dorințe comune tuturor. Percep literatura, poezia în special ca pe o fereastră deschisă, nu ermetică, transmodernă sau chinuită sub termeni critici mai greu de înțeles, ca o deschidere spre visare, un drum către speranțele care duc la împliniri sau sfârșesc în iluzii... Sunt fericit că poemele mele au fost primite, în cea mai mare parte, cu plăcere, iar bucuria mea supremă am simțit-o când am știut că mesajul meu a ajuns s...