Am scris aceste rânduri ca și când aș povesti unei prietene dragi. Este o povestire despre o naștere naturală și conține inclusiv descrieri ale unor procese biologice datorită cărora existăm cu toții. Am scris-o pentru că lumea are nevoie de povești frumoase despre nașteri. Vă rog, citiți aceste rânduri ca și când mi-ați fi foarte apropiați. Sau nu citiți deloc.
„Cât de straniu se întretaie viața cu moartea”. Inevitabil mi-a trecut asta prin minte când urcam dealul bisericii, spre cimitir. Un suflet se duce, altul ajunge.
Deși simțisem contracții destul de regulate încă de cu o seară înainte, cât și în timpul lungii înmormântări ale unei dragi prietene, nu mă gândeam că-i posibil să fiu deja în travaliu. Trecând, duminică după-masă, prin fața casei lui Tanti Vuca, mă întreabă „Irino, mai poți?” – „Mai pot nițel, ce să-i fac?” Avusesem o sarcină foarte ușoară și plăcută,...