Pentru că-ți ziceam „spiriduș” și la fel numeam insectele, ai ajuns să crezi că ai aripi la șolduri. Când ne-am dat seama de confuzie, am început sa îți spunem că ești om și că oamenii n-au aripi. Posibil ca asta sa te întristeze. Vreau să-ți spun că ești om *și* spiriduș daca așa te simți, că *ai* aripi pe care nu ți le vedem și că dacă tu vrei, cumva, candva, poți zbura.

Nu ești pui de găina, ești pui de om, iar puii de oameni îi numim copii. Ești și pui – al mamei – când îți cânt de nani.

Ai început să reușești să adormi singur de cateva nopti, târziu, dupa ce încă îmi ceri cu insistență țiți, Plângi și- ti dau din puținul lapte pe care-l mai produce corpul meu. (Astă-noapte n-ai mai primit, țiți s-a albăstrit și are un gust ciudat de la oboseală). Ți-a fost hrană, alinare și sursă de imunitate timp de doi ani si doua luni. Toată viața ta. Stiu ca nu ți-e deloc ușor, nici mie nu-