Dinspre munţi să mă-mpresori,
Să mă simt neînsemnată,
Cum dai tu semnale-n zori.
Eşti lacrimă de cer pe ochiul meu,
Iubire dezmierdând lumină,
Mărgean dintr-un bol de minereu
Izvor de ceea ce-o să vină.
Întinde mâna, precum muma
Peste cărări sus curcubeul,
Să-ţi sărut aripa apelor şi huma,
Cum codrii îşi smeresc amurgul.
Condeie cresc sub braţul tău,
Peste cărările minunilor în soare,
Ascult sufletul, cuvânt ecou,
Cum iarba o privighetoare.
