Ţara mea, aştept înfrigurată    Dinspre munţi să mă-mpresori,    Să mă simt neînsemnată,    Cum dai tu semnale-n zori.       Eşti lacrimă de cer pe ochiul meu,    Iubire dezmierdând lumină,    Mărgean dintr-un  bol de minereu    Izvor de ceea ce-o să vină.       Întinde mâna, precum muma    Peste cărări sus curcubeul,    Să-ţi sărut aripa apelor şi huma,    Cum codrii îşi smeresc amurgul.       Condeie cresc sub braţul tău,    Peste cărările minunilor în soare,    Ascult sufletul, cuvânt ecou,    Cum iarba o privighetoare.