Trezirea nisipului    Multele zile fără şir care au trecut, despre care nu voi mai ţine minte nimic, m-au determinat să-mi iau tălpăşiţa la miezul nopţii din camera de hotel unde mă aflam cu un grup de la Asociaţia culturală “Iulia Haşdeu” din Clubul UNESCO într-o săptămână de vacanţă. Eram în acel port de la graniţa din sud a Greciei într-un septembrie pe la sfârşit. Cerul era fără stele, dar străbătea de undeva lumina diafană a lunii. Vilele acestui fost sătuc pescăresc erau aliniate ca mai în toate localităţile turistice de pe vreun litoral în străzi paralele care duc imperturbabil spre mare. Toate lămpile străzilor ardeau şi era destulă populaţie ca să zic aşa de noapte, fie venind de la restaurant, fie de la o simplă plimbare pe faleza largă asfaltată până în marginea unde un golf mai aminteşte de existenţa acestui loc cu o pescărie restaurant-hotel şi evident plajă.Poate îşi va aminti vreodată cine ştie când, şi...