"Te iubesc atat de mult incat nu mai pot trai fara
tine."
"Nu vreau sa mai traiesc". "Nu pot". "Nu am de ce". "Pentru
ce". !?!
Realitatea e ca... Esti atat de falsa incat poti sa joci orice
rol iti propui.
Cel de om fericit. Cel de om trist. Dar cel mai bine te
pricepi sa il joc pe cel de victima.
"Victima" a rautatii celor din jurul tau. Pe care tu ii
iubesti, ii respecti si ii sprijini intotdeauna cand au
nevoie.
Te scuzi ca ai gresit, n-ai vrut, iti pare rau. Dupa ce m-ai
umilit. Si m-ai jignit. Si mi-ai trantit in fata tot felul de
reprosuri. Si ai facut fete - fete. Si aproape ai fi scapat si o
lacrima. Pentru ca de fapt aveai impresia ca eu te-am jignit. Ca eu
am ceva cu tine. Ca tu esti cea nedreptatita.
Te-ai pus vreodata in locul meu? Ti-ai imaginat ce e in
sufletul meu? Te-ai intrebat vreodata ce m-a determinat sa
reactionez asa? Te-ai gandit ca poate tocmai de la tine am invatat
sa ma comport asa?
Da, ai dreptate. Esti o victima. Propria ta victima. A
rautatii si a indiferentei. A capacitatii de a calca pe cadavre
fara sa iti pese de cei din jurul tau. Esti o victima. A TA.
Stiu, unii ar spune ca de fapt esti puternica. Si reusesti sa
te detasezi de probleme si sa mergi mai departe. Dar asta ar zice-o
doar cei care nu te cunosc. Cei care... n-au suflet. La fel ca si
tine.
Te recunosti?
Poate pentru ca e vorba despre tine... te-ai gandit?
Be always informed about my activity by subscribing to my
posts!
