La inceput ne temeam reciproc. Ma baricadam in grote cand dormeam, iar ei ma ocoleau atunci cand pribegeam in salbaticie. Iubeam locurile necalcate de oameni. Pe acestia ii consideram un fel de ingeri si nu credeam ca merit sa stau printre ei. Ma orbea frumusetea lor. Aveau un pasit pe pamant ca zborul pescarusilor. Stiam ca ei merg asa din cauza aripilor celeste. Oamenii ma fascinau cu glasurile lor in timp ce eu urlam si saream pe stanci cu pumnalele in maini. Mai tarziu, dupa ce am citit "Frumoasa si bestia", mi-am dat seama ca o sa-mi gasesc si eu Frumoasa printre oameni. 

Lupul alb mergea mereu inaintea mea, ursii, deseori, ma urmau doar pana la liziera padurii. Eram un fel de frate, eram o bestie frumoasa pentru ei.Intr-un tarziu aveam sa cobor printre oameni si sa descopar un intuneric profund. Din cand in cand cate-o scanteie pe ici-colo. Oamenii incepusera sa-si manance aripile intre ei. Ce...