Eugen Dorcescu: Sub cerul Genezei, versuri, Ed. Mirton, 2017. Notă asupra ediției de Mirela-Ioana Borchin: „Prezenta antologie conţine 70 de poeme, ilustrând, cu precădere, modul cum Poetul abordează metafizic viaţa şi creaţia, interesat de ceea ce au ele superior, propulsor, apt să susţină verticala axiologică. Trăirea sa mistică survine datorită unei cunoaşteri adânci – şi mereu aprofundate – a Sfintelor Scripturi, iar finalităţile creative sunt, concomitent, spirituale şi estetice”

Notă asupra ediției

Citind poezia lui Eugen Dorcescu, parcurgând exegeza şi

cunoscând îndeaproape Omul, am realizat că mă aflu în faţa

unui Poet metafizic, pentru care „Nimic nu e aicea! Totu-i

peste...” – înţelegându-se prin „tot” substanţa şi sensul,

inaccesibile cunoaşterii pe orizontală. „Totu-i peste”, adică

dincolo de aparenţe, într-un univers plămădit din imanenţe

şi transcendenţe, seducător, dar şi apăsător, prin misteru-i