EPISTOLA CATRE SEBASTIANO
Sau Empatia Divina
Tulpina mileniilors-a smuls din Marele Sine
Arbore purtat , rămuros, fiinţa migratoare
Nici mintea nu-i mai ştie nici înţelege noima, rostul,
Rânduiala. ,
Memoria lumii a erupt prin miriade de halouri fisurate
De la substanţă la Inteligencia Sacra ceva s-a epuizat
Şi astralul nu redistribuiee doar neant
Reminiscent ; şiimemoriala foame a morţii de repaos
A seminţei zburate din haos
Umanul a fost sădit şiciclic altoiul
Captiv în mişcarea spirală
„Precum în cer aşa şi pe terra”
precum în atom aşa şi în om
din sălbăticia libertăţii ultra-pure
săltând pe talazurile timpului
fractalic compozit
numărul divin
oglindindu-se –n etern cu nesaţiu de sine.
(Fiinţa este rediestezică
Şi telepatică .
Ceva atemporal se ascunde operei, sieşi !
Ne reumple de enigmă cunoaşterea .
Eroarea care determină în derizoriu
Sublimul
Şi prin aceea că murirea este
măsurată în infime răsăriri şi amurguri
pentru ca fiinţa să poată suporta
şi ideea să transceandă palpabilul
suntem foame a energiei de sine
îngemănaţi cu visul şi fantasmele
care au umbre fascinant colorate
din sfărmata aură Apheiron
ay ! substratul biochimic al trsiteţii acesteia !
ay,freatica memorie şi izbucnirile ei
periodice –n insesizabila panoramare a
Precesiunilor !
Murim
Memoria murmură agonia orgasmul şi visul
triada şi Legea anamnezica confirmată de
intuiţia lui Niels Bohr
Cromozomul inaccesibil cunoaşterii
Îl purtăm implantat
Auto-distructiv a se salva dăinuirea
Însă prin Sacrificiul naturii
Pe cadranele Celuilalt Timp
Frate şi soră Unul despicat
reciproc din incestul gemelar al
genezei
nu ochii nostri văd
ci vederea vede
nu creierul nostru cugetă
ci inteligenţa sophia duhul
nu lumina o vedem ci
ca raportareviteza luminii
cum strălucirea lunii pline
este doar oglindirea ternului
dintr-un soare îndepărtat
ce se autodevoră
suntem Lumină
prin aceea că oglindindus-e-n
relativitate
atracţia gravitează Urobouros
înghiţindu-şiciclic
primordială sămânţa
perpetuum pulsatoriu
călătoreşte spre InefabilaNoapte
L’Inconnosabile
Splendoarea eonilor Muzica Sferelor
În lobultemporar
Întredeschisă poarta conturându-l pe zeu
Revelaţia cu zăvor spre interior
Fereastraaltui spectru
Vitraliul cuesoterică
Viziune :
Să –şi recunoască Părintele Fiul.
