zorile abia crăpate din coaja nopții îi îmbrăcau zâmbetul în lumina unei noi nerăbdări, așa cum învelești pâinea caldă într-un ștegar îngălbenit de grija palmelor ocrotitoare. zâmbea mereu cu o neobosită nestare a pașilor de a-și începe cărarea. cărarea de azi. o uriașă nerăbdare îi înviora simțurile, mai ceva ca apa înmiresmată ce-i spăla […]