ODISEE
mereu în exil
prin porturi anonime
din țări liliput
îmi potrivesc clepsidra
printre eternități fragmentate -
vârsta mea ferecată într-un far părăsit
deznod din vârful cuvintelor
enigme-n frânturi confuze -
orfana mea clipă săpată în sigle
și-n cerc sugrumat
la țărm mi-ațin calea
didone livide de prin lupanare -
nu iubiri la ancoră
nu-s semne de vânturi prielnice
în vele oricum putrede de ploi
atârnate de catarge devorate de carii
pe punte
doar albatroși bolnavi de zbor
un reflux de vocale
îmi tot alungă oceanul
Aurelian Sârbu
