E plin internetul de postari privind partile bune ale izolarii, despre can't go outside, go inside si despre cum o luam razna fiindca nu mai putem sa luam in fiecare zi metroul spre birou. Am aflat si eu ceva despre mine de cand cu izolarea, si anume ca-s cam praf la planificare. Sau ca-s praf la planificare daca ma scoti din zona de confort si nu mai pot controla anumite variabile. In fine...
Se termina proviziile si constat ca nu mai am din ce face paine si dulciuri. Zero cruditati si nema lapte. Agonie.
Martea trecuta gasesc la Mega o fereastra de livrare pentru, minune, miercuri in jur de pranz. Extaz, tata!
Depasesc mental bariera care urla la mine "CUM sa dai comanda cand esti la 100 de m de PATRU magazine de-ale lor", dau cu bifa si incep sa pun in cos. Cand termin, constat ca ori am visat, ori s-a ocupat, nu mai e niciun interval de livrare liber in urmatoarele 7 zile. Agonie.
Fiindca agonia nu ma lasa sa dorm, stau noaptea cu ochiul geana la orele zero zero si prind un interval de livrare la Mega. Peste 7 zile, dar orisicat, tot este. Trec peste iminenta de AVC provocat de faptul ca mergea site-ul ca melcul accidentat, platesc si respir usurata. Extaz.
Dupa ce-mi trece euforia revin oleaca la realitate: da' pana livreaza Mega cu ce hranim hoardele barbare? Pun o comanda si pe Auchan ca am auzit ca livreaza in 2 zile. Primesc frumos si civilizat mesaje de confirmare pe e-mail pentru comenzile plasate. Extaz repetat.
A doua zi astept asa, de voie, sa ma sune de la Auchan. Nimic.
A treia zi ii sun. Aflu ca termenul de livrare este de maxim7 zile lucratoare. Agonie....
Conving consortul sa se duca la cumparaturi si-mi petrec restul zilei dezinfectand 4 sacose de provizii si incercand sa-l scot din depresia provocata de excursia la Lidl. Reusesc sa trec chiar si peste faptul ca nu a luat legume de salata fiindca nu pot fi dezinfectate. Dar inving, extaz.
Cand termin, ma suna Auchanu sa-mi confirme livrarea. Joi. Adica dupa 8 zile. Neimportant, pana atunci rezist cu ce am si vine si Mega intre timp.
Sambata primesc faina de la tara si gogosi facute de mamaie. Extaz bre, nu asa.
Duminica, in timp ce beau o bere cu un iz vag de dezinfectant ca probabil n-am limpezit prea bine cutiile alea de bere aduse din Lidl, suna telefonul. Numar necunoscut. Cu sentimente amestecate de curiozitate (cine-o fi, duminica in vremurile astea?) si revolta (cine m-o deranja, domne, duminica, taman pe vremurile astea??? ) raspund: curierul de la Auchan usor revoltat ca nu raspund la interfon.
A-haaaa, credeai ca de nebuna am scris sa ma suni inainte fiindca nu functioneaza interfonul? Pai cred si eu ca esti revoltat, ca daca era coletul mai usor probabil plecai dar dupa ce ai carat alea 20 kile la usa blocului nu-ti mai vine sa le duci napoi la masina si sa dai retur sa ma inveti minte, a? (toate astea le-am bombanit in gand in timp ce ma gateam stil kosmonaut pentru palpitanta excursie pana la intrarea blocului fiindca desi am o chestiune cu curierii care nu fac efortul de a suna din vreme, cred cu tarie ca merita respect fiindca isi continua activitatea in vremurile astea).
Preiau cumparaturile si reiau procedura de decontaminare. Constat ca faina, motivul principal pentru care am plasat comanda la Auchan, lipseste din sacose. Nu mai stiu daca-s in agonie sau extaz.
Intrebarea mea e: eu cum mai ies in balcon?
(Desi inspirata din fapte reale, aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare)