Nu stiu altii cum sunt, ca sa parafrazez din scrieri si autori
celebri, dar gurmanzii mei au cateva feluri de mancare pe care
trebuie musai sa le aibe pe masa intr-un anumit sezon. Nu vorbim
aici de ouale rosii de Pasti, cozonacul de Craciun sau alte
asemenea traditii. Vorbim de "nu faci si tu o tarta de mere, ca
deja se strica merele alea bune de la bunica" (asta prin
septembrie) sau "avem rosii sa ne punem si-n cap si o supa n-am
facut si noi" (pe la sfarsit de august) sau "auzi, da' o placinta
de bostan hmmm? ce zici?" (evident, in
septembrie-octombrie).....d'astea.....Ei, stresul ultimelor 2
saptamani a luat forma "avem balconul plin de dovlecei si n-am
facut si noi un ratatouille, maine sigur ma duc sa cumpar
vinete".
Domnul sot s-a achitat de promisiune si-a facut muschiulet de porc
tras la tigaie cu ulei de masline, vin si un amestec mirobolant de
seminte de chimen, salvie, busuioc, cimbru si oregano. Foarte bun
si foarte asortat cu ratatouille-ul, care s-a halit pana la stadiul
de sters farfuria cu paine.
Si cum "maine" s-a tot amanat, abia azi am m-am apucat sa fac
minunea. Intre timp dovleceii cei multi se redusesera la 1 singur,
dar mare, fiindca restul au fost cazati, prin amabilitatea a doua
maini dibace de sot harnicut, in congelator, tocati cubulete
(dovleceii, sa ne intelegem) pentru delicii de peste iarna.
Si cum niciun ratatouille nu e ca un alt ratatouille, as putea
sa va zic ca e reteta de aici dar as cam minti, fiindca adevarul
este ca de fiecare data adaptez reteta dupa situatia din teren.
Situatia din terenul de azi se prezenta cu vinete, dovlecei,
morcovi, ceapa, rosii dar fara pic de ardei capia/gogosar.
Suplinea, in schimb, prin prezenta unei sticle de sos de rosii
"reteta noua, aia cu usturoi, de merge la paste" de la bunici. M-am
pus deci pe treaba si am executat dupa cum urmeaza.
Vinetele, si anume 2 bucati, nu foarte mari, spalate, taiate
rondele, au fost puse sa zaca la sare. Pentru ca, desigur, eram
intr-o dispozitie accentuat artistica (ca dovada ca am si poze din
timpul, nu doar de dupa) poza asta s-a numit "Mancatorie":
Dovlecelul, care era de fapt un zuchini corcit cu dovlecel
frantuzesc (habar n-am de ce frantuzesc, dovleceii aia asa mai
untosi cu coaja galbena), maricel dumnealui, cam cat ambele vinete
la un loc, a fost spalat, curatat de coaja (cam cu naduf si stress,
ca deja avea coaja tare si mi-era ca strica bunatate de planuri),
taiat felii si pus la sare si el. Cam ciudate feliile fiindca o
parte din ele au fost de fapt cerculete, era sec pe interior mai
mult de jumate din lungime, dar miezul in sine era untos si fraged,
deci dupa o matura chibzuinta am decis ca se califica. Simtul
artistic al bucatarului, stimulat de simtul artistic al Pimpesei
din dotare care era ocupata sa umple de acuarele masa din
bucatarie, a numit poza asta "Incercuire":
Cat timp sus numitii au stat la sare, eu am rezistat
insistentelor fiicei personale care voia si ea sa faca o "ciorba de
papusi, de-a prefacutelea", numai ca in ea voia sa puna ingrediente
cat se poate de adevarate si ne-prefacute, incepand cu boia de
ardei si piper macinat. Asa ca mai taiam o ceapa, mai raguseam sa
explic de ce piperul te face sa stranuti, mai tocam un morcov, mai
clacam nervos ca donsoara voia si 2-3-4 si mai multe condimente
pentru ciorba ei, pana a culminat cu sustragerea din cosul de gunoi
a unor coji ramase de la dovlecel si morcov, moment in care mi-am
exercitat drepturile de bucatar sef si i-am inchis cantina. A
rezultat ca eu sunt o persoana rea la suflet care vrea sa-i lase
papusile flamande....
.... sa revenim...cat astea de ziceam au stat la sare, intinse
frumos pe tavi si pudrate corespunzator, eu am mai:
- curatat si feliat 3 morcovi maricei
- curatat 2 cepe marisoare, una am tocat-o marunt, una am
feliat-o grosier
- blenderuit 3 rosii cu un pahar de suc de rosii cu 4 catei de
usturoi si-o galgaitura de ulei de masline
- salvat din mainile Pimpesei niscai busuioc, oregano si
cimbru sa am si de ratatouille, ca papusile s-or fi saturat de
ciorba
Dupa care am inceput sa cladesc, intr-o tava de merge la
cuptor. Mai intai am pus blenderuiala cu suc de rosii et co, sa fie
strat cam de 2 degete. Am adaugat ceapa tocata marunt si am
amestecat, dupa care am pus felii alternate de
vanata-dovlecel-ceapa (dupa ce, in prealabil, am spalat vanata si
dovlecelul de sare si le-am zvantat nitelus). Morcovii, fiindca
erau feliile de diametru prea mic in comparatie cu celelalte, i-am
presarat printre cele 2 randuri de rondele (visez la ziua in care
am sa nimeresc vinete si dovlecei fix de acelasi diametru, aia da
perfectiune-n farfurie...).
Mno, si dupa ce le-am vazut aliniate regulamentar, am stropit
cu inca niste ulei de masline si am presarat, cu totala
nesocotinta, cimbru, busuioc si oregano maruntite. Cat? Habar n-am,
sa zicem cam 2 lingurite din fiecare? Trebuia sa pun si niste piper
dar atata ma certasem cu fii-mea pe el ca nu am mai indraznit sa-l
scot la vedere.
Asteptandu-si randul la cuptor aratau cam asa:
Desigur, spiritul meu artistic nu fusese inca infrant de
vicisitudinile dupa-amiezii si a numit poza de mai sus "Ambuscada".
Si, cum ma luase valul si visam la scenarii politiste, am mers mai
departe si am facut si un "Under cover"
Am acoperit, adica, tava cu hartie de copt pusa cat de cat
etans (teoria era sa fie un capac decupat fix dupa forma tavii,
daaa, sigur, cum sa nu....). Am pus tava in cuptorul incins in
prealabil, la foc mediu, 35 de minute cu capacul de hartie si inca
vreo 20 fara, sa se bronzeze nitel chestiunea.
Nu va zic ce mirosuri se degajau si ce pofte se
declansau....Fiindca preparatul era destinat cinei si cina urma sa
fie rezultatul unui efort de echipa - adica promisese sotul ca
executa proteina, daca ma ocup eu de garnitura - va arat cum a
iesit si revin mai pe final cu mizanplasu' farfuriei. Deci asta am
scos din cuptor:
Mi-am verificat rapid simtul artistic, inca nu plecase, asa ca
poza s-a numit "Deznodamantul". Intre timp, fiica-mi renuntase la
ideea ciorbei papusilor, adasta a plictiseala in speranta ca va fi
bagata in seama si anume cand va fi gata prima clatita.
Caci da, in asteptarea cinei, am sarit direct la prepararea
desertului: unicele si irepetabilele Clatite cu ciocolata.
Stati asa, nu clacati de admiratie, ca nu-i mare filosofie, nu-s
decat niste clatite cu 2 linguri de cacao in compozitie. Astfel,
Boieri Dumneavoastra, pacalim minorii ca-s clatite cu ciocolata si
scutim oarece calorii si zahar inutile din meniu.
Deci reteta de clatite, cum ziceam, unice si irepetabile. Pai
am amestecat 5 albusuri scoase din congelator (ca de acolo mi s-a
tras, am constatat ca am prea multe albusuri congelate si am gandit
cu voce tare ca altceva decat clatite n-am ce face din
ele....)...deci am amestecat 5 albusuri congelate-decongelate cu 2
oua, cam 500 ml de lapte, aproximativ 300 ml apa minerala, un praf
de sare, o galgaitura de ulei siiiii, aici e aici, desigur, faina
cat cuprinde sa iasa un aluat numa' bun de clatite. A? Este ca v-am
calcat, in sfarsit, pe bombeu, de va pare rau ca ati citit pana
aici? Pai n-am ce sa va fac, zau ca nu stiu cat am pus, sa zic cam
2 cani (de alea, cupe, cups, cesti, stiti Domniile Voastre, de-s la
set de masuratori de patiserie). Le-am amestecat bine bine bine de
tot pana n-au mai fost cocoloase siii (credeati ca uit de cacao,
asa-i?) am adaugat 2 linguri de cacao sa dea culoare compozitiei.
Iar amestecat bine bine si, vorba aia, restul e istorie, le-am copt
in tigaie cum se coc clatitele in tigaie.
Soarta le-a fost vitrega fiindca cel putin 5 dintre ele n-au
apucat sa vada lumina dulcetii, fiind halite asa, de-un degusteu,
de care cum trecea prin bucatarie. Moment in care mi-am dat demisia
si am anuntat, ca de obicei, ca cine vrea clatite n-are decat sa
umple. Asa ca unele persoane tata si fiica de prin zona s-au apucat
de treaba. Mai intai au insirat pe masa borcanele cu
dulceata:
Avem, de la stanga la dreapta si de sus in jos, asa: de caise,
de dovlecel, de afine si de soc cu pere. I-am avertizat ca tre
sa-mi pastreze si mie 3 sa le fac cu miere, c-asa-s eu, mai cu mot,
si am parasit bucataria. S-au descurcat onorabil, pana la final, au
golit borcanele, nu-mi e clar cat s-a dus in clatite si cat direct
prin burtica, dar cred ca nici nu vreau sa aflu. Intre timp minora
implicata in treaba asta a reusit sa adoarma la o ora rezonabila
asa ca presupun ca aportul glicemic nu a fost chiar asa
revoltator.
Mno bun, ziceam ca va zic si de mizanplas. Pai farfuriile de
la cina au aratat asa:
Dealtfel poza o vazurati si mai sus in partea de inceput a
povestii.
...si cam asa a fost cu a mea "lazy sunday afternoon". S-aveti
saptamana cu spor, Boieri Dumneavoastra!
.jpeg)
