Mă întreb de m-ai iubit vreodată,Sau fost-am poarta de ieşit din iad?Şi îmi trec prin minte, aşa deodată,Întrebări şi doruri ce încă mă ardAm fost bun să uiţi puţin de iadul,În care uitată şi captiva tu trăiai,Deodată raiul îşi deschide gardulŞi uiţi cine te-a dus întâi în rai.Să-ţi fie viaţa numai drum cu rouă,Eu te iubesc, te ştiu aşa cum eşti ,Chiar de sufetul mi-e rupt în două,Vei fi veşnic, a mea prinţesa din poveşti.Din iad te-am scos, călcând pe jurăminte,Şi nu regret, te văd acum cum zbori,Te voi purta mereu, în suflet şi în minte,O să te visez, în fiecare zi, în zori.N-aş frânge aripi dragi de înger,Să ştiu că vine iadul peste mine,Vei fi mereu, pentru mine un juvaier,Iar sufletu-mi în veci îţi aparţine.Nu-mi pasă că lumea se dărâmă,Şi viaţa de mi-o pierd, nu e regret,Eşti iubirea cea dintâi şi de pe urmă,O viaţă întreagă, singur te aştept.