Condica de Haţeg, 29 august 2015
Radu Igna este un
generos. În data de 29 august 2015, în sala de şedinţe a
Consiliului Local Haţeg s-au prezentat două cărţi importante pentru
Ţara Haţegului: Vocaţia culturală a Haţegului şi Haţeg -
Vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, cărţi semnate de scriitorul
Radu Igna. Cărţile sunt la a doua ediţie, au fost publicate de
Editura CronoLogia, Sibiu. Maria-Daniela Pănăzan, directorul
editurii, a fost prezentă la această lansare de suflet. A fost
prezent şi poetul Francisc-Mihai Lorinczi, un mare iubitor al
munţilor, al obiectivelor din zonă, un mare iubitor de frumos şi
prieten al scriitorilor. Evenimentul a fost coordonat de către
domnul Cristi Bătrâncea, directorul Casei de Cultură Haţeg, cu mult
tact, emoţie şi vădită bucurie.
În deschiderea
manifestării, domnul primar Goia Marcel a prezentat contextul
fericit în care se lansează aceste cărţi, Zilele Oraşului Haţeg
2015, Festivalul Haţegana, ediţia a XVI-a. Cu sprijinul
haţeganilor, cu logistica primăriei, cu deciziile consiliului
local, a fost posibil acest eveniment de excepţie. Domnul primar
Marcel Goia l-a felicitat pe scriitorul Radu Igna, autorul celor
două monografii şi a declarat că este un susţinător al culturii şi
al scriitorilor din zonă. Emoţia l-a marcat şi cuvintele sale au
avut un uşor tremur de bucurie. Un mesaj de susţinere şi deschidere
pentru „fenomenul Ţara Haţegului” a adresat şi domnul Maria Petru
Sorin, deputat. În cuvinte energice, ca om care trăieşte în Ţara
Haţegului, sprijină iniţiativele de acest gen şi este deschis
problemelor care apar în acest ţinut de
excepţie.
Directorul
editurii, istoricul literar şi scriitorul Maria-Daniela Pănăzan, a
prezentat pe scurt cărţile şi efortul depus de autorul lor. A
făcut-o în cuvinte calde şi cu multă bucurie. S-a declarat
încântată de frumuseţea Ţării Haţegului, de oameni, de cărţi, de
istoria de excepţie a zonei. Excursia făcută în această ţară din
ţară a impresionat-o în mod evident, iar locurile i-au dat ferma
convingere că oamenii de aici sunt primitori şi
generoşi.
Au avut cuvinte de
laudă Gligor Haşa, scriitor, Raul Constantinescu, scriitor, Ioan
Sebastian Bara, directorul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu”
Hunedoara-Deva, Cristi Bătrâncea, doamna Rodica Badea, directorul
Colegiului „I.C. Brătianu” Haţeg, alţi
invitaţi.
A fost o zi
minunată în care haţeganii şi musafirii s-au întâlnit cu istoria şi
poezia locului. Domnul Andrei Răiescu a donat primăriei Haţeg şi
bibliotecii judeţene două cărţi de Nicolae Iorga, ediţii mai vechi,
despre Ţara Haţegului.
În final, Radu
Igna, emoţionat, a prezentat istoria cărţilor sale, modul cum a
ajuns la materialul documentar bogat şi cum le-a redactat, apoi a
dat autografe celor care au dorit să aibă o amintire despre Ţara
Haţegului.
Cartea Vocaţia
culturală a Haţegului, începe cu acele cărţi care au
strâns în cuvinte taina ţinutului, apoi sunt note despre cărţile
unor importante personalităţi care au descoperit zona cu interes şi
bucurie: Condica Haţegului, după Nicolae Iorga,
Haţegul aşa cum apare în Cronica Banatului scrisă de Nicolae
Stoica de Haţeg, continuă cu plângerea călugărului Efrem pentru
mânăstirea Prislop.
Radu Igna caută
esenţa vremurilor: istoria vicariatului greco-catolic, sau istoria
specifică locului la începutul evului mediu românesc, pentru a face
o călătorie cu Romulus Vuia prin ţinut şi prin zona vecină a
Pădurenilor, insistă pe călătoria făcut de Aron Densuşianu
cândva, sau pe graiullocului pus în evidenţă de Ovid
Densuşianu, pentru a prezenta modelul haţegan aşa cum
l-a văzut Adrian Andrei Rusu.
Preocuparea lui
Radu Igna pentru zonă a mers mult mai adânc, a prezentat obsesia
colonelului Zagoriţ pentru Ţara Haţegului ca locul unde a
fost Sarmizegetusa lui Decebal, sau pe strădaniile unui arheolog
aproape necunoscut care a trăit în vatra Haţegului, Hristache
Tatu care a căutat mărturii despre istoria dacilor aici, la
intersecţia marilor bulevarde ale istoriei.
Eroismul românilor
a fost reflectat în istoria unui batalion de vânători de
munte, o istorie a militarului român care biruie timpul,
vremurile, tradiţia şi moartea într-un mod
special.
Despre
aprovizionarea cu apă în Dacia romană a scris Gică
Băieştean, arătând tehnici sau soluţii pentru viaţa civilizată
din Dacia romană, ca efect al puterii care ştie ce vrea într-o
provincie care lupta continuu, până la
autodistrugere.
Perioada 1950 –
1960 este pusă în evidenţă şi în contrast cu marile perioade ale
istoriei prin registrele simple ale unui inspector şcolar,
spiritul contorsionat al vremurilor apare din procesele verbale ale
unor funcţionari care erau presaţi de politic să facă lucruri
contrare istoriei. E un mod de abordare simplu şi relevant, viaţa a
lăsat urme în marea arhivă a lumii.
Această panoramă a
zonei a fost atent studiată de Radu Igna şi ne prezintă esenţa,
uneori descoperă lucruri contradictorii şi refuzate de vremuri,
prin cărţi aruncate la deşeuri, la topit, le recuperează cu
dragoste pentru că era ceva mirific, fascinant: pântecul istoriei
unde s-a format poporul român. Au fost ani buni în care Radu Igna a
strâns date, cărţi, scrieri unele nepublicate şi care nu ar fi avut
şansa să fie publicate înainte de 1989, a avut răbdarea de a se
împotrivi uitării, a prins portretul unui anonimca Mihai
Baiu, ce a lăsat manuscrise în urma sa, mult mai interesante decât
scrierile de rutină de astăzi.
Autorul pune în
evidenţă şi operele unor importanţi scriitori care au scris despre
ţara aceasta, de la Jokai Mor cu povestea mitul lui Faţă
Neagră, de la Gligor Haşa care a scris despre tainele
istoriei poporului dac, punând, apoi, în evidenţă amintirile
silvăşene ale lui Cecilia Terezia Bolchiş - Tătaru,
prezentând mişcarea literară a poeţilor de Haţeg ca Romulus
Constantinescu, Ionel Amăriuţei sau Ionel Drăgănescu, Constantin
Stancu.
Nu sunt uitate
ziarele care au apărut la Haţeg, ca Arena, Columna sau Cuvântul
adevărului. Chiar şi fotografii sunt amintiţi, cei care
au prins clipa de aur a ţării în fotografii memorabile: Aurel
Anca sau Horvath Josef, ori pictorii care au adus un
strop de viaţă în culoarea anotimpului de Haţeg precum Gulie
Gheorghe sau Vasiloni Drăgălin.
Inspirat, autorul
încheie cu o notă de prezentare a cărţii, în limba română şi limba
engleză.
Ca un mit al omului
de Haţeg se evidenţiază Ioan Munteanu, memorandist din zonă,
judecat de puterile vremii pentru că a difuzat Memorandumul
Românilor în zonă într-o vreme grea pentru români, în anii 1892,
sub guvernare străină. Eroul, aproape anonim, are doar o
cruce în cimitirul din Haţeg, semn că a trăit aici şi a
murit demn, că a rezistat procesului politic de la Cluj din anul
1894 şi că la întrebările judecătorului a răspuns simplu în logica
românului care se vrea liber, alături de marile personalităţi care
au luptat pentru istoria românilor în stil românesc ca dr. Ioan
Raţiu. Meritoriu pentru Radu Igna sunt acele pasaje extrase din
procesul care a avut loc la Cluj ca un moment de demnitate şi
iluminare a intelectualului român la vreme de cumpănă pentru
istoria neamului. Autorul a stăruit mult până să poată ajunge la
acele dosare de la Cluj în care era prins în stilul justiţiei
vremii viaţa oamenilor, a memorandiştilor.
Autorul cărţii
scrie:„Până când a trăit Ioan Munteanu? Am apelat la arhivele
oraşului. Nu există date din acea vreme. A trăit oare pe vremea
Marii Uniri din 1918? Posibil. Ar fi împlinit 73 de ani, judecând
că s-a născut în 1845. Şi ce s-a întâmplat în viaţa lui de la
întoarcerea de la Cluj? Cu siguranţă, nu a fost primit cu
urale…”
În monografia
Haţeg. Vremuri şi oameni, fapte şi mărturii,Radu Igna redă
exact vremurile, pentru unii naraţiunea sa poate să irite, pentru
alţii sunt evenimente pe care le-au trăit, pentru alţii date
dintr-o monografie, dar toate înseamnă viaţă începând cu speranţa:
lumina de la capătul tunelului, visul ca Haţegul poate să devină un
oraş european, dorinţa oamenilor de continuitate, ori miracole
economice (Theodosie Petru), juridice (Ioan Vida, fostul preşedinte
al Curţii Constituţionale), politice (Ioan Timiş, parlamentar din
anul 1991 până la deces în anul 2010), scriitoriceşti (Daniel
Pişcu, reprezentant de seamă a Cenaclului de luni, condus de
Nicolae Manolescu), muzicale (Petru Armean), fotografice (Nicolae
Filiş), artă şi artizanat (Simion Grec), economice (Solomon
Buzducea), teologice (Tiberiu Lăpădătoni), medicale (dr.
Victor-Caius-Livius Alicu) etc. Cine va citi cartea va descoperi şi
alte personaje în această epopee, personaje interesante, definite
de muncă, pasiune, cinste, talent, curiozitate, îndrăzneală,
credinţă, depăşirea limitelor.
Radu Igna are darul
de a prezenta portrete de oameni într-o manieră clară, uşor
enigmatică şi având ceva definitoriu care face diferenţa,
stabileşte limite şi propune ţinte, redă demnitatea universală a
unor oameni speciali, cu deschidere spre lume. Cititorul va fi
surprins de faptele haţeganilor, se va mira cum unii au ajuns să
fie cunoscuţi în străinătate şi mai puţin cunoscuţi în ţară, poate
chiar în Haţeg… Radu Igna a reuşit să pună în lumină acea stare
specială din viaţa unui om: timpul în care se nasc
miracole…
Monica Niculescu ne
prezintă în această saga haţeganilor un moment important din viaţa
elevilor de la Liceul din Haţeg, în anii 70, realizarea unei piese
de teatru sub îndrumarea profesorului Radu Igna, „Ce înseamnă să
fii onest” de Oscar Wilde, un eveniment care a marcat pe „artişti”,
pe spectatori, pe haţegani şi pe alte persoane din judeţul
Hunedoara. Ea rememorează: „Am fost captivaţi de tot ce ţinea de
scenă, totul era „nou” şi altceva. Am văzut că nu era simplu nici
să mergi (ca o lady) sau să te comporţi conform personajului
interpretat, mai ales că avea de trei ori vârsta mea”. Fără să vrea
ea ne prezintă dinamismul personajelor din cartea aceasta, Radu
Igna, încă o dată, şi-a rezervat regia şi
sugestia.
Ţara Haţegului?
Imagini care au fost, istorii de ieri, de azi, o proiecţie despre
viitor...
