Scriu pentru ca simt ca voi avea nevoie de o justificare in fata fiilor mei, pentru cand vor veni sa ne traga de maneca in viitor. Candva, cine stie cand, vor face asta. Pentru ca nu vom reusi sa le oferim totul, indiferent cat de tare ne-am stradui. Si atunci, as vrea sa inteleaga ca ACUM alegem gandindu-ne cu toata inima la ei si ca tot ce facem, facem din dragoste pentru ei. Scriu pentru ca sunt confuza si nu ma regasesc. Parca toate gandurile mele au inceput sa zbiere in acelasi timp si nu mai reusesc sa le inteleg. Sunt prea plina si prea goala in acelasi timp. Mi-e frica sa nu-mi fie rusine de mine la un moment dat cand ma veti intreba: „Mama, ce a fost in capul tau?”. Eu si tati trebuie sa va pregatim un bagaj cu care sa porniti in viata, un bagaj care din pacate are un spatiu limitat, iar datoria noastra e sa renuntam la ceea ce e nefolositor si sa ne concentram pe ceea ce e important. Din experienta generatiilor de pana acum, parintii si bunicii nostri au oferit copiilor...