Unde au dispărut tinerii ăia energici, entuziaști, neobosiți, capabili să se distreze 2 zile și două nopți fără întrerupere, capabili să mute munții din loc fără să ezite ori să plănuiască în avans, capabili să fie fericiți pentru lucruri la care doar visează, indiferent dacă au să se întâmple vreodată sau nu?

Când ne-am transformat? De ce? Pare totul atât de departe de noi încât nici nu-ți mai poți aminti cum reușeai toate astea cândva… Când s-a terminat totul, când s-a epuizat ultima fărâmă de energie? Unde a zburat, unde am ajuns? Cum ne regăsim, unde căutăm?

Poate că unul din răspunsuri e odihna. Usor de zis, greu de obținut, când până și somnul a devenit un proces atât de dificil.

Am ascultat astea în ultimele zile, într-o încercare disperata de a mă regăsi, de a respira ca atun