România a fost mereu o țară în care s-au perindat mulți scriitori străini. De această dată, Hunedoara intră pe harta județelor devenite faimoase datorită scrierilor. Aici, după cum nu mulți știu, sălășluiește o cetate cu renume, un renume construit chiar de către Jules Verne (Cetatea Colț).

Ridicată în secolul al XIV-lea de una dintre cele mai celebre familii de nobili transilvăneni români - Cândea, cetatea a cunoscut multe de-a lungul vremii. Având zidurile groase și turnurile înalte de apărare, ea se opunea cu ușurință unei întregi artilerii, amintim acest lucru, deoarece la jumătatea secolului al XVII-lea aceasta a fost implicată în luptele iscate odată cu invazia turco-tătară. A cunoscut abandonul la puțin timp după 1700, când Banatul a fost eliberat de turci, iar cealaltă ramură a Cnejilor, familia Kendeffy, și-a găsit refugiul în alte locuri, de pildă castelul construit la Sântămărie Orlea.

După ce frumoasa cetate a fost dată uitării, aceasta i-a atras atenția, cu peste o sută de ani în urmă, scriitorului Jules Verne, care „a plasat-o” în romanul său „Castelul din Carpați”. La început, cei mai mulți dintre critici au crezut că este vorba despre castelul Bran, dar în urma unor cercetări mai ample, ei au ajuns la concluzia că este vorba de Cetatea Colț.

Se preconizează că scriitorul francez a făcut o călătorie în Transilvania, dar nu singur, ci însoțit de o femeie frumoasă din Homorod, aceasta fiind și ultima lui mare dragoste.

Biografia scriitorului arată o perioadă destul confuză pentru cititori, cea cuprinsă între anii 1882-1886, în care se presupune că Jules Verne ar fi ajuns în Transilvania. Există mărturii ale localnicilor de la acea vreme despre o tânără de 17 ani, care și-ar fi părăsit viitorul soț exact în pragul nunții, fugind de acasă. Tânăra, nimeni alta decât Luiza Teutch, alintată de către Jules Verne „unica sirenă”, este cea care l-ar fi însoțit pe scriitor în acest timp, prin acele locuri. Relația dintre cei doi nu a durat prea mult, ei despărțindu-se, ca mai târziu, Luiza să se mărite cu un alt bărbat, ba mai mult, mutându-se și în București. Cum o dragoste nu se stinge atât de ușor, ea nu l-a uitat pe scriitor și a continuat să-i scrie, dar până la urmă flacăra iubirii s-a stins.

Astăzi, din Castelul din Carpați al lui Jules Verne se mai pot vedea doar turnul-locuință și zidurile. Odată ce ai pățit printre zidurile înalte, locul parcă te aduce înapoi în timp. Totul îți dă senzația că în orice clipă se pot auzi pașii boierilor din neamul Cândea sau vocea Stillei, soprana italiană - personajul principal al cărții scrise de Jules Verne.