Mi-ai spus cumva, aşa într-o doară,Eu să nu-ţi mai spun cât te iubesc,Să stau, să las dragostea să moară,Sufletul de pot, în loc să mi-l opresc.Eu înţeleg mai greu, şi chiar de tac,În taină, te iubesc mai rău că un nebun.Şi mă gândesc ce pot acum oare să fac,Din flăcări de iubire, să nu rămână fum.Sunt oarecum legat la ochii amândoi,Şi-mi caut drumul rătăcind în noapte,Sperând să mai găsesc ceva, orice din noi,Să pot să îţi spun iar a iubirii şoapte.Dar te ascunzi, şi fugi mereu de mine,Legat la ochi degeaba îmi caut drumul,Acela ce mă ducea mereu la tine,Tot ce găsesc acum e numai fumul.