Enescu și libertatea politică

Enescu, prin superba temă tragică cu care începe cea de-a doua Rapsodie, aparţine sensibilităţii politice a oricărui român care, înainte de 1989, încerca să îşi domine frica şi aservirea ascultând „Europa Liberă“. Graţie realizatorilor emisiunii „Actualitatea românească“, tragicul vieţii noastre sub comunism a ajuns să fie exprimat sonor prin sunetele grave, profunde, melancolice ale muzicii lui Enescu. Familiarizarea cu anumite sonorităţi enesciene face parte nu doar din identitatea noastră culturală generică, ci şi din modul în care s-a articulat sensibilitatea noastră faţă de libertatea politică.