Mai are educația viitor?

Administrația României e compusă, în imensă majoritate, din imbecili, hoți și penali. Spun „imensă majoritate” pentru că, pe lângă analfabeți funcțional, repetenți și plagiatori există un anume procent de conștienți, care știu prea bine rolul și importanța educației în viață. Dar, cărora, le convine situația actuală de minune. Atitudinea majorității politicienilor față de școală este una de dispreț profund. E și normal, dacă ne gândim că politicienii de astăzi se trag din cei de ieri, formați în anii comunismului revoluționar, când toate putorile și culdușii, din fabrici și uzine și din satele patriei, erau trimise/trimiși la școli de partid și la universități muncitorești, ba chiar au înființat o așa zisă Academie, pentru acești neica-nimeni. Ei altceva oricum nu știau face, decât să încurce lumea, care muncea sau gândea.

Învățământul obligatoriu până la 8 clase a fost benefic pentru clasa politică de dinainte de decembrie 1989, pentru că după cele 8 clase urmau, cum spuneam mai sus, școlile de partid. Acum nu mai interesează pe nimeni educația și învățământul, pentru că între timp și-au făcut averile și sunt plini de bani, câte zile or mai avea, ei și vreo trei generații de acum înainte. Iar disprețul pentru educație (adică educația generațiilor actuale și viitoare) este mai mult decât evident. Văd că apar si la televizor unii dintre acești semidocți, spunând cu nedisimulată mândrie : „elevii mei”. Au ajuns să predea semidocții. Sunt deja o parte a corpului profesoral. Conform devizei, prin oi înșine.