În parcul vechi și rece și pustiu,Trec două umbre-n ceasul cenușiu.Li-s ochii ofiliți, au buze moiŞi deslușești cu greu ce-şi spun ei doi.În parcul vechi și rece și pustiu,Nălucile își fac trecutul viu.− Îți amintești extazul nostru vechi?− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tuŞi-n vis îţi mai răsar eu oare?− Nu. − Ah, zile dragi cum altele n-om şti,Când gurile ni se uneau! − O fi…− Ce bolţi albastre, ce speranţe mari!− Speranţa-i azi prin norii funerari.Şi astfel merg stârnind ovăzu-n drumŞi noaptea îi aude doar, prin fum…(Paul Verlaine)