Cupe crin şi ferestre abolite la
George Holobâcă
Poezie clasică intersectată de temele
moderne, iată poetului în căutarea pietrei de aur, aşa poate fi
prezentată cartea lui George Holobâcă[1], o
carte cu titlu simplu, Sonete[2].
Se pare că el a renunţat la moda titlurilor şoc, preferând un titlu
corect, un semnal perfect, poezia se prezintă simplu prin jocul
rotund în interiorul poemului, poezia nu a murit, e aici, lângă
mintea cititorului, lângă inima celui plecat în călătoria spre
Sine, complicat ritual, fulgerat de mistere.
Poetul rămâne fidel crezului său:
versul poate aduce puţină muzică în sufletul cititorului, poate
redesena simetria cuvintelor care dau viaţă, este semnul că
frumuseţea poate fi atinsă.
Sensibil, George Holobâcă îşi
desenează sonetele cu gingăşie, cu tandreţe, pune misterul florii
de crin în silabe, sau cheamă păsări roşii pentru ochiul celui care
doreşte să vadă dincolo de orizontul poemului. Autorul prinde ceva
din deriva omului într-un veac orb, speră că îngerii vor plânge, că
poetul îşi va regăsi mantaua misterioasă şi adevărul va cădea răpus
într-o istorie fără vârstă, de
aramă. Nostalgia paradisului pierdut sau elipse de apă, poate
cocorii din vise, sau umbra macilor pe un poem, sunt toate temele
preferate ale autorului. E greu de strunit sufletul omului
într-o vreme a căderilor, într-un veac în care revin marile teme
ale artei, de la misterele creştine la misterele sociale, timpul
şi-a pierdut dimensiunea, peisajul este acolo în culorile
despletite, în exploziile lente, în magia numerelor sau în sonetul
care îşi picură aripile de înger peste umbra
îndrăgostitului.
George Holobâcă se bate pentru fiecare
sonet, îl vrea perfect, îl vrea sonor, cântec în plină ninsoare,
zarea se sparge de atâtea întrebări… Cu fiecare sonet se descrie o
lume mişcată, deformată de cuvintele care îi dau viaţă. Cu săbii de
foc arhanghelii veghează, bântuie flăcări în oase, corăbii fără
cârmă plutesc stingher, se mişcă totul, toate rămân pe loc, somn
din zăpezi peste plaiuri, corolă de patimi tivită în lut, veşti de
împăcare vin din cer pe pământ…
Senzaţia că toate sunt sub ochiul
atent al îngerului păzitor, metaforic notând, este redată în
sonetul Big brother, fratele mai mare atent:
de pretutindeni big brother
veghează
din ochi de peşte şi vârtejuri
de vânt
din verbe mârşave cu guler
răsfrânt
şi genele razna din
metastază
ce au cu moartea în secret
legământ
puterea din vârful limbii
retează
voinţa de-a fi din capăt de
rază
şi împotrivirea la real din
cuvânt
de neschimbat toţi suntem cu
Dumnezeu
cum negura din seninul din
vară
potcoava de aur din
curcubeu
şi roua din nefiinţă
avară
poemul cine-l întocmeşte
mereu
să plimbe stelele-n iarba cea
rară
Fiinţa geamănă, fiinţa spirituală,
Ova, e prezentă, poetul o invocă în poeme, o cheamă la marile
ritualuri, la taina dragostei care depăşeşte întâmplarea imediată,
vizează lumea eternă, umbrele, zeii, martirii, prefigurează
învierea… Ova e martorul tăcut, martorul care vede viaţa din
sonete, fiinţă abstractă şi concretă totodată, motiv şi argumentul
poetului îndrăgostit de femeia din sonete… Lumea se modelează după
arhetipul feminin, misterul intră în versuri ca focul în metalul
topit, nuferii scriu şi-n mâl, zorii aduc cântul ciocârliei… Ciclul
de sonete eneadadenotă o întoarcere la misterele evului
mediu, când sonetul era rugăciune…
George Holobâcă pune în poeziile sale
ceva din arta vizuală, culori, forme, teme clasice şi teme moderne,
perspective suprapuse, azi-cândva, momentele nodale ale istoriei,
cele care prin tensiune lor au creat ferestre în lume…
Mai multe sonete au ca temă
fereastra: fereastra albă, abolirea ferestrelor, aripi moi
la ferestre, iar acolo unde motivul ferestrei se topeşte, apare
icoana, apoi tabloul prins în plasa culorilor… Poetul dedică poezia
sa unor persoane apropiate, cele din istoria imediată, cele din
istoria artei, a literaturii, taina din relaţii vizibile sau
invizibile, din legături care luminează destinul
individului.
Revolta poetului în piaţa centrală a
istoriei este evidentă: „magnaţii roşii au priviri atee/ şi-i
scutură din calendare pe sfinţi/ nu vor strămoşi nici neam nici
fraţi nici părinţi/ doar trup de aur în orice idee”/ - magnaţii
roşii. De reţinut că infirmii îşi aprind cârjele pe altare,
ritualul paradisului pierdut e perfect, luna iveşte şuie
hotare…
Dragostea este un ritual complicat,
ceva din evul mediu întunecat, mari simboluri cad în sufletele
celor care iubesc: „noi doi locuim într-o sferă/ călcâi în călcâi
şi spate în spate/ artere în artere soră şi frate/ cu ani rotunzi
număraţi câte-o eră”/ - culori despletite
Poet al profunzimilor, ascunzându-se-n
sonete, căutând un timp absolut în care toate se preschimbă în
cântec şi ferestrele se închid sau se deschid, în spectacolul
naturii, prin ecouri tainice, prin peisaje de mister şi revolte
alambicate, George Holobâcă s-a mai deschis spre cititor cu o carte
de versuri în care a pus crezul său: poezia e clasică, nu se
schimbă, doar unghiul din care ne cântărim tristeţile este altul,
unghiul poate fi modern, ori simbol, sau existenţă crudă… El
mulţumeşte profesorului şi iubitorului de poezie Ovidiu Crişan care
a făcut posibilă apariţia cărţii, probabil cartea are o istorie a
ei, specială, unică: „pe linii libere vulturii zboară/ pe zări
scriind cu litere aldine/ porunci ce curmă speranţe destine/ şi
libertăţi din reverii de fiară”/ - linii libere
Volumul debutează cu o scurtă
prezentare a vieţii şi operei lui George Holobâcă, cel îndrăgostit
până la sonet de frumosul din artă, el face parte din breasla tot
mai rară a meşteşugarului artist, aplecat peste bijuteria sa,
învăluită în culori absolute…
Constantin Stancu
[1]
Holobâcă Gheorghe; Pseudonim:George Holobâcă
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, judeţul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion şi Floarea Holobâcă;
Licenţiat al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, promoţia 1972;
Profesor de română şi franceză şi director la gimnazii şi licee din Vulcan,Lupeni, Brad şi Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară şi culturală:
- colaborator permanent la revista literară "Discobolul" de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, poet, eseist şi traducător de poezie franceză.
- Cărţi publicate:publicate: 12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor - proza scurta, Ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman, Ed. Călăuza, Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Ed. Călăuza, Deva, 2006, Gloria zăpezii, poezie, Ed. Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008, Alergarea pe cerc, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, judeţul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion şi Floarea Holobâcă;
Licenţiat al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, promoţia 1972;
Profesor de română şi franceză şi director la gimnazii şi licee din Vulcan,Lupeni, Brad şi Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară şi culturală:
- colaborator permanent la revista literară "Discobolul" de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, poet, eseist şi traducător de poezie franceză.
- Cărţi publicate:publicate: 12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor - proza scurta, Ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman, Ed. Călăuza, Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Ed. Călăuza, Deva, 2006, Gloria zăpezii, poezie, Ed. Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008, Alergarea pe cerc, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.
[2] George
Holobâcă, Sonete, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2012.
