Lecturi libere, criticul prizonier
în textele sale
Un titlu inspirat: Lecturi libere
într-o ţară ocupată!* Gheorghe Mocuţa abordează perimetru
literaturii române dintr-o perspectivă realistă, există o
literatură bună într-o ţară ocupată cu viaţa proprie, cu destinul
care o macină, cu forţele şi tendinţele globalizării, cu monştrii
spirituali care bântuie prin inimile oamenilor.
Două planuri: libertatea care
modelează literatura până la libertinaj şi disoluţie; viaţa de zi
cu zi care ocultează partea spirituală a omului, cel în căutarea
sinelui prin formulele unei societăţi marcată de tsunami-ul
economic şi de spectrele războiului. Puse faţă în faţă, cele două
planuri ne prezintă tragedia comică a marilor arte în faţa marilor
inginerii financiare.
De remarcat la această carte de
analiză, istorie literară, eseu necesar, note literare despre
scriitori, câteva aspecte:
-
Scriitorii sunt trataţi cu multă căldură şi destul de obiectiv,
Gheorghe Mocuţa observă valoarea din operele literare, mai ales
cele din Banat, Ardeal, fără a omite marile cărţi ale
românilor.
-
Cartea este o literatură a literaturii, deşi antologia cuprinde
texte de întâmpinare, limitele sunt mult depăşite şi intrăm în
atmosfera operei şi în viaţa scriitorului cu multă
abnegaţie.
-
Gheorghe Mocuţa nu se sperie de criticii importanţi ai literaturii:
Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Cornel Ungureanu, Al.
Cistelecan... Ei fac parte din poveste, sunt acolo şi dinamizează
paradoxul literaturii.
-
Temele, ideile, paradigmele, istoriile şi anti-istoriile sunt
diverse, profunde, curajoase, criticul merge pe jos prin câmpia
literaturii române: frica, memoria, disperarea, bolile spirituale
ale scriitorului şi ale cititorului, în oglindă. Putem reţine:
războiul cu lumea, povestea care picură adrenalină în sufletul
cititorului, călătoria scriitorului prin vieţile sale, prin vieţile
altora, de la poem la roman, saltul mortal în viaţă, dragostea,
sexul şi feminitatea ca idolatrie mulată pe estetic, imaginea
îngerului căzut peste imaginea care fumegă din cărţile acestor
scribi. Mai putem reţine spasmele literaturii: dicteul ca sport
extrem, criza mistică, lumi exotice, stranii şi în mişcare
browniană, jurnalele de ieri şi de azi, ultimul cuvânt al unui
poet, mitologiile personale, cu alte cuvinte o literatură ocupată
cu viaţa oamenilor până la saturaţie şi potenţialul cititor nu
observă, este ocupat...
-
Gheorghe Mocuţa păstrează un echilibru fin între viaţa scriitorului
şi opera sa, nu exagerează, istoriile personale sunt acolo, în
textele scrise cu sânge, uneori. În această zonă putem afirma că
excelează, acest echilibru dă farmec notelor literare şi
dinamizează scriptul despre aventura scriitorilor în timpul vieţii
lor.
-
Criticul are grijă să nu omită valorile care ţin o carte în zona
operei de artă aşa cum ne aşteptăm să fie... Are curajul de a
sublinia liniile de forţă ale romanelor, materia fină din poeme,
energia care debordează când scriitorul este apăsat de
vremuri.
-
Putem concluziona: Gheorghe Mocuţa ne oferă un film destul de
profund despre literatura de astăzi, ne familiarizează cu
scriitorii, cu operele lor, cu slăbiciunile lor, până la urmă
scrisul este un tratament care vindecă rănile lumii.
- Cu
multă pasiune, el ne prezintă texte interesante din operele
scriitorilor, citatele sunt energice, pun în lumină talentul,
personalitatea artistului, originalitatea care face diferenţele
între scribi.
-
Sunt abordaţi scriitori, critici de primă linie a revistelor
literare, sunt prinşi în texte scriitori aparent neştiuţi de
cititori, chiar de alţi scriitori sau critici, originalitatea
tuturor este bine redată şi reală, convingătoare. Cu alte cuvinte,
Mocuţa nu discriminează poeţii, romancierii, îi priveşte cu
detaşare şi pune accentele acolo unde alţii uită să zică
ceva...
Despre Herta Müller afirmă clar că
există o anestezie a fricii - scrisul, adică un scriitor în plină
acţiune, cu obsesiile sale, cu viziunea proprie, cu vindecările
spirituale miraculoase... „Cu logica ei nemţească, Herta Müller
descoperă drama limbii, a neputinţei înţelegerii şi comunicării,
împingând lucrurile dincolo de orice limită, transformându-şi
copilăria nefericită într-o copilărie
<<universală>>...”(p.11).
Despre Nicolae Manolescu reţinem: „Dar
cum ar putea un istoric literar să mulţumească pe toată lumea? Aici
criticul devine tranşant şi îşi asumă selecţia
şi judecăţile de valoare. Pentru că, spune el, <<literatura
se rescrie la fiecare nouă lectură>>” (p. 91).
La George Vulturescu înţelegem
dinamică interioară a poemelor: „În cărţile publicate până acum,
poetul are două preocupări fundamentale: de a cerceta aventura
identităţii şi de a-i urmări profunzimile. Şi, pe de altă parte, de
a-şi reînnoi în permanenţă scriitura”(p.151).
Despre poezia lui Vasile Dan şi despre
artist scrie: „Poetul mărturiseşte prin fiinţa sa de aici şi de
dincolo, cea născută şi cea latentă, nenăscută încă, o voce a
departelui său, îşi mărturiseşte condiţia”
(p.13).
Exemplele pot continua, Gheorghe
Mocuţa evidenţiază titlurile cărţilor, pune în lumină fulgerul care
marchează opera, am spune eticheta specialistului în plină transă
artistică. Acest lucru este meritoriu, cititorul poate înţelege
dramele multiple din norul de volume publicate. Cităm câteva
titluri cu impact: Cei O Sută – Axa Lumii (Gheorghe
Schwartz); Simfonia lupului (Marius Daniel Popescu);
Laptele negru al mamei (Cosmin Leucuţa); Eroica şi
Erotica. Eseu despre imaginile feminităţii în eposul eroic
(Florica Bodiştean); Regele dimineţii (Alexandru Muşina),
etc.
Cartea, lansată de Editura Emia
(director Paulina Popa), are o ţinută exemplară, coperta expresivă,
cu imaginea scribului copleşit de cărţi, agresiv şi generos în
aceeaşi culoare de iluminism şi reformă (Le colporteur.
École française, XVII e siècle. Huille sur toile)...
Gheorghe Mocuţa mărturiseşte la
începutul cărţii sale: „...situaţia criticului de întâmpinare e
ingrată; el e copleşit de lecturi din cauza presiunii pe care o fac
autorii, în primul rând şi în al doilea, de politica redacţională a
revistelor. În mintea şi sufletul său se dă lupta dintre pasiunea
devoratoare pentru lectură şi simţul datoriei
împlinite”(p.6).
Alex Ştefănescu, criticul activ,
afirma, lucru reţinut de Mocuţa: „Uite! Un metru cub de cultură!”
(p. 42).
Putem preciza că lecturile
libere pot pune probleme care marchează cititorul multă vreme,
un scriitor este personaj al propriului destin scris în
cer...
Poetul Alexandru Muşina nota cândva:
„Cu noi ce se întâmplă? Cine va ţine/ Minte numele noastre? Şi
ajunşi/ Dincolo, milioane de ani, ce vom povesti?”
(p.115).
Constantin Stancu
Octombrie, 2015
* Gheorghe Mocuţa, Lecturi libere
într-o ţară ocupată, Deva: Editura Emia, 2015
