Misterul „Aqua Tofana”.
În secolul XVII, în Italia, Giulia Tofana a găsit
o soluție „inovatoare pentru a ajuta femeile din perioada
Renașterii să scape de soții lor”.
O putem numi oare „criminal în serie”? Secolul al
XVII-lea a fost marcat de Tofana și „picăturile
letale”!
„Poțiunea dragostei”, de Evelyn De Morgan, din secolul al
XIX-lea. Povestea încâlcită a otrăvii Aqua Tofana este strâns
legată de „lumea magiei și a crimei” din secolul al XVII-lea, care
furniza elixire de dragoste, poțiuni, medicamente și otrăvuri unei
clientele alcătuite în mare parte din femei. Foto: Wikimedia
Mica ei afacere de cosmetice și-a transformat-o
într-o fabrică de otrăvuri, amestecul fiind mortal! Despre amestec
se crede că acesta conținea: arsenic, plumb și mătrăgună... cu alte
cuvinte „Aqua Tofana”- armă letală.
Potrivit Ranker în perioada Renașterii, perioadă
în care căsătoriile erau aranjate, posibilitatea de divorț nu
exista, iar soții aveau drept deplin asupra femeilor, Giulia Tofana
și-a asumat misiunea de a ajuta aceste femei lipsite de orice
putere, să aibă statutul de văduvă și de a le scăpa de „ororile”
căsătoriei cu bărbați violenți. Bărbații le puteau supune la tot
felul de tratamente crude și culmea, nu erau
pedepsiți!
Astfel, „Aqua Tofana”, era „apa” discretă și
rapidă care a „băgat în pământ” peste 600 de bărbați de-a lungul
unei perioade de 50 de ani.
Giulia Tofana își selecta clientela, nu orice
femeie ajungea la ea și numai prin multe referințe obținea
sticluța. Toate au „mers ca pe roate” până la „femeia cu bolul de
supă” care i-a pus capac afacerii.
Giulia Tofana fabrica produse cosmetice folosind otrăvuri mortale!
Detaliu din „Poțiunea dragostei”, de Evelyn De Morgan. Foto:
Wikimedia
Cine era Giulia Tofana? Creatoarea sau mai bine
zis inventatoarea unei otrăvi care a lăsat atâtea femei văduve.
Deși criminal în serie ce și-a lăsat amprenta în istorie, a rămas
totuși din multe puncte de vedere un mister. Nu există portrete ale
Giuliei, iar rețeta ei „specială” conținea suficient arsenic încât
să ucidă fără să lase urmă. Așa și-a îndeplinit țelul, timp de 50
de ani ținând autoritățile departe și
păcălindu-le.
Giulia prinsă din cauza unui bol de supă!?
Una din clientele Giuliei a fost „izbită” de
conștiință. Copleșită de regrete, după ce a cumpărat otrava a dus-o
acasă și a gătit o supă pentru soțul ei cu „Aqua Tofana”, apoi l-a
împiedicat pe acesta să „savureze cocktail-ul”. Acesta imediat a
devenit suspicios și a forțat-o pe femeie să îi spună adevărul.
După „confesarea” femeii, acesta a dat-o pe mâinile autorităților
papale din Roma unde, vinovată și cu conștiința încărcată, a
mărturisit totul, inclusiv că a cumpărat otrava de la Giulia
Tofana.
Când autoritățile au vrut să o aresteze pe Giulia,
aceasta nu a fost de găsit. Ea fusese avertizată că urma să fie
arestată așa că a fugit la o Biserică unde a cerut adăpost. Adăpost
a primit, însă în Roma s-a răspândit un zvon precum că apa potabilă
a fost otrăvită de Giulia și uite cum oamenii au dat buzna în
Biserică pentru a o da pe mâna autorităților
papale.
Ajunsă în arestul papal a fost torturată până când
aceasta a mărturisit că a otrăvit peste 600 de bărbați și este
posibil ca numărul acestora să fie mult mai
mare.
În anul 1659, mai exact în vară, Giulia a fost
executată împreună cu fiica ei și trei angajați. Execuția a avut
loc pe Campo de'Fiori.
Deși unele din clientele Giuliei au vrut să pară
că nu știu de „rolul malefic al poțiunii Aqua Tofana” și că ele
știu doar de rolul pur cosmetic al otrăvii, au fost și ele
pedepsite. Unele au fost executate, altele au fost aruncate în
închisoare, dar legenda „Aqua Tofana” a rămas „vie” și la mult timp
după moartea Giuliei.
Pe patul de moarte, deși la un secol după moartea Giuliei, Mozart a spus că a fost otrăvit cu ”Aqua Tofana”!
O pictură înfățișându-l pe Mozart pe patul de moarte. Foto:
Wikimedia
„Aqua Tofana” deja era atât de celebră, încât
Wolfgang Amadeus Mozart a susținut că a fost otrăvit cu această
„poțiune”. Acesta lucra la recviemul său când s-a îmbolnăvit
grav.
Pe patul de moarte, compozitorul a afirmat
următoarele:
„ Sunt sigur că nu voi mai trăi prea mult. Sunt sigur că am fost otrăvit. Cineva mi-a dat Aqua Tofana și a calculat momentul exact al morții mele.”
După spusele lui Mozart este clar că otrava era
foarte populară și era pomenită chiar la un secol distanță după
moartea Giuliei Tofana. Însă, cel mai probabil, renumitul
compozitor nu a fost ucis prin otrăvire.
Am fost fascinată de această poveste misterioasă,
sper să vă placă!
xoxo jolly
