Un ținut al
enigmelor…
Scriitorul Gligor Haşa este un
ambiţios, are spirit didactic şi iubeşte ţinutul Hunedoarei.
MINUNI ŞI ENIGME ÎN ŢINUTUL HUNEDOAREI, apărută
la Editura Călăuza v.b. Deva, 2005 este o
carte documentar despre acest loc de ţară, o carte în care
redescoperi lucruri neştiute şi mituri care au fost şi rămân.
Consiliul Judeţean Hunedoara a finanţat apariţia
cărţii, în ideea că este o pledoarie din dragoste pentru un loc de
legendă şi o clarificare a vorbelor, poveştilor, a imaginii
spirituale despre o ţară în ţară.
 |
| Biserica din Densuș |
Citind cartea poţi descoperi
faptul că pe aceste locuri a fost cândva un ocean primordial
Tethis şi că zona Mureşului în limita Orăştiei a fost, este
şi va fi un centru civilizator al omenirii.
De pe Columna lui Traian
citim drumurile istoriei care ating şi zona Hunedoarei, pe aici au
fost urieşi, iar strămoşii noştri au inventat un anume fel
de a scrie. Citeşti cu uimire că o femeie din Apuseni a fost soţie
a regelui Solomon, probabil una dintre ele, dar a fost
acolo.
Autorul se apleacă din dragoste
pentru istorie asupra vremurilor lui Decebal, a civilizaţiei
dacilor, a comorii care a stârnit şi stârneşte discuţii şi aprinde
minţile oamenilor.
Atent la geografia istorică
Gligor Haşa ne prezintă cetăţi şi castele din Ţara
Haţegului, redesenează limita dintre mit şi adevărul care a
fost în acest loc.
Sunt enumerate locuri importante
din ţinut precum Deva, Cincişul, Săcărâmb, Roşcani,
Prislop, etc. Fiecare loc are oamenii săi, are tradiţiile sale,
sunt acolo minuni care au sclipit o clipă, au fost oameni care au
sfinţit locul.
În carte scriitorul prezintă
şcoala campionilor de la Deva, şcoala cu profil de
gimnastică şi atletism unde s-au format şi s-au impus în lume Nadia
Comănici, Emilia Eberle, Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Daniela
Silivaş, etc .. campioanele care au uimit lumea. Amintirea
succeselor din domeniul sportiv va rămâne ca o minune a locului,
femei care au biruit…
Acest tur de forţă şi tandreţe
făcut de reporterul istoriei a fost probabil necesar,
s-au fixat câteva repere despre Hunedoara,
s-au restabilit ierarhii, s-a fixat în memoria colectivă faptul că
pot exista minuni aproape de noi, că enigmele care au uimit lumea
încep aici, că Retezatul, sau Mureşul, sau zona Orăştiei
sunt locuri extraordinare care merită vizitate.
„Cele două laturi ale firii
privesc şi această carte, plămădită din mers, colindând locuri,
cunoscând oameni, certând istoria prin mărturii; trecând plaiuri,
colindând poteci, însoţind cursuri de ape opri cutezând pe creste
de munţi la toate rotirile de anotimpuri; pendulând nostalgic, ca
împătimit visător, între prezent şi trecut ca între verdele crud al
ierburilor în primăvară şi albul imaculat al
zăpezilor din Retezat. Mereu cu râvna către adevăr şi frumos prin
acest nepereche Ţinut al Hunedoarei, marcă şi
inimă de ţară”. Aceasta este mărturia autorului în prefaţa la
carte, o pledoarie din dragoste pentru legendele
locului.
Gligor Haşa a intuit cumva că va
veni vremea când ne vom reevalua ţinutul unde trăiesc mulţi români
şi vom redescoperi că aici există un leagăn de civilizaţie, o
gură de rai românesc pentru lume. Comisia prezidenţială din
domeniul culturii a confirmat în anul 2009 că
ţinutul merită pus sub protecţia şi autoritatea UNESCO, pentru
simplu motiv că este unic şi că lumea are nevoie de certitudini şi
de miracole în acelaşi timp.
Cartea
conţine scurte eseuri, reportaje, minute despre
fiecare temă şi fiecare loc, se fixează în mod sintetic ideea că
ceva se întâmplă aici şi parcă nu avem ochi la inimă să vedem.
Bătăios cum se autocaracterizează, scriitorul emite ipoteza
interesantă şi tulburătoare: CAPITALA ROMÂNIEI ÎN ŢARA
HAŢEGULUI? Eseul are argumente, fapte, dovezi arheologice, idei
ale istoricilor, decizii ale conducătorilor României în acest sens.
Puţin ştiu despre aceste evenimente, puţini acceptă schimbările din
domeniul culturii, dar gândul despre un adevăr ale istoriei ne
atrage şi ne face mai puternici. Ideea este reluată de Gligor Haşa
într-o altă carte cu titlu exact: Haţegul – adevărata
Sarmizegetusa, carte apărută în anul 2009. Brusc vedem că
există o memorie în care locuim.
În mod evident scriitorul
abordează şi mituri locale precum acela al Cetăţii de Colţ, loc ce
a stat în atenţia lui Jules Verne, ori ipotezele plauzibile
privitoare la semnul heraldic al Corvinilor, sau
frământările care au fost la Săcărâmb în goana după aur în
stil românesc. Chiar Eminescu în scrierea sa Geniu
pustiu a avut în atenţie pe Avram Iancu, legenda care
străpunge memoria moţilor.
Autorul scrie simplu, exact
despre Ţinutul Hunedoarei, doreşte să depună mărturie despre zona
aceasta, să lase o pată de culoare în memoria locului şi a ţării.
Citind cartea descoperi că istoria e aproape de noi, facem parte
din ea, o putem focaliza în sentimentele noastre şi în viaţa de zi
cu zi.
Minuni şi enigme, cuvinte şi
gânduri, imagini şi eternitate pe trecerea de
pietoni.
Păcat că această carte nu are şi
fotografii color, cele în alb – negru par sărăcăcioase şi
superficiale, probabil nu au existat fonduri pentru a susţine acest
exerciţiu de memorie, poate vom regreta că am rămas la memoria
noastră alb – negru, e prea puţin pentru o ţară care se vrea
în Comunitatea Europeană…
Carte este un fruct pârguit din
iubire, din adevăr şi legendă afirmă autorul…
Constantin
Stancu
