Post-modernismul și cultura

Ideea de a numi cultura veritabilă cultură înaltă are ca implicație sociologică faptul că această cultură înaltă ar fi numai pentru câțiva, ar fi sociologic vorbind elitistă, adresându-se adică unei caste privilegiate de oameni educați, în timp ce doar cultura populară ar fi democratică și ar fi a noastră, a poporului – ceea ce este fundamental greșit. Aproape toți marii autori care azi au fost cartiruiți în cultura înaltă erau foarte populari: făceau parte, la vremea lor, din cultura populară. Dostoievski și-a publicat marile romane în foileton, în ziare populare. La fel, Balzac. Părerea mea este că în Statele Unite modelul cultural european a fost reformulat într-o manieră care distruge cultura. Cum? Am spus-o: prin separare, izolare, aseptizare, ideologizare.

Cultura nu trebuie separată în campusuri, izolând-o sociologic la grupuri elitiste și privilegiate, promovând prin sistemul de învățământ ideologia falsă că numai ceea ce e de masă e democratic și organizând educația pe ideea că marii scriitori sunt afaceri interne ale departamentelor de specialitate, Cervantes fiind al profesorilor de spaniolă, Dante, al celor de italiană, iar Shakespeare, al departamentelor de engleză. E fals! Marii scriitori sunt ai noștri, nu ai specialiștilor în ei! Din păcate, acesta este modelul pe care se merge: cultura e a specialiștilor, și se face în campusuri, a poporului e distracția, care se face în spațiul public. Așa s-a ajuns, în epoca noastră post-postmodernă, la generalizarea unui spațiu public ignar și complet lipsit de spirit public.