“Trumbo,” film hollywoodian despre comunistii de la Hollywood. Sau despre “groaza rosie” – the red scare, fenomenul din anii ’50 cand cei cativa comunisti din America sunt vazuti, instantaneu, ca agenti ai influentei sovietice in cea mai democrata tara de pe pamant.
Bine construit, parca mai sugestiv decat “Black list” de acum douazeci si ceva de ani, film care-l avea ca protagonist pe Robert de Niro. E imaginea unui timp idilic. Inteleg ca multi se revolta inaintea goanei dupa vrajitoare instituita de Hoover si ai sai intr-o tara altminteri libera, dar pentru mine imaginile raman, totusi, idilice.
In anii ’50, cind in Rusia bolsevica intelectualii sint trimisi, din beciurile KGB-ului, direct in Siberia sau la minele din Djezkazgan, in America ajung sa-si piarda job-urile si sa faca cite un an-doi de detentie pentru propaganda. Diferenta consta, de fapt, in alte elemente: pentru cei din Hollywood, cu reputatia terfelita si fara contracte, e sfarsitul. Pentru cei care infunda lagarele sovietice e inceputul.
Practic, in lagar, alaturi de cei asemenea tie, poti profesa cel putin o gandire libera. Afara n-ai cum; trebuie sa privesti mereu peste umar, sa fii atent la ce vorbesti, sa ai grija sa nu-ti periclitezi situatia proprie si pe cea a familiei.
Imi imaginez cum trebuie sa fi stat lucrurile si pentru intelectualitatea franceza cu simpatii comuniste: intr-o tara libera, sa te aduni la o cafenea discutand despre viitoarea revolutie a proletariatului iti poate aduce, indiscutabil, cateva injuraturi, eventual si o imbranceala, doua.
In tine deja ia nastere constiinta victimizarii. Devii constient ca-ti asumi riscuri si ca ai de-a face cu unele consecinte in plan personal si profesional. Te simti, putin cate putin, erou. Cu toate astea, pierderea libertatii ori a vietii nu intra in calcul. Nu intra, pentru ca efectiv nu traiesti in lumea aia in care ideologia costa vieti.
Personal, m-au impresionat mereu cei care au crezut in comunism. Mai ales dupa ce-au vazut dezastrul aplicarii lui in viata reala. Pentru ca, in fond, comunismul asta ar si trebui sa ramana: un refugiu al mintii inaintea unei realitati amendabile. Intentia de a-l traduce in practica e, deja, o devalorizare a principiilor lui.
Si o responsabilitate pe care nimeni n-ar avea dreptul sa si-o ia.
