Hai, să mai scriu o poezie, că muza nu m-a părăsit,

Dar treburile sunt o mie, iar timp, nu am nici de dormit,

O poezie despre stele, ce-s verzi, în limbi cu mult venin

Sau despe gâzele tembele, ce se evaporă cum vin –

O poezie despre-aceia, cu stog de diplome și bani,

Parazitând cu sârg și Geea, cu minți și gesturi de tirani.

Dar, poezia va fi scurtă, precum li-i mintea trădătoare,

Sunt mici în creier, mari în burtă și dorm tâmpiții și-n picioare.

Hai, c-am gătat și poezia, dar n-am să uit să spun ceva –

Nu prea mă „prinde” erezia, dar despre popi aș releva,

C-aveau cândva de lemn o cruce, iar inima – aur curat,

Dar vremurile sunt caduce, și-n lemn de plop s-a preschimbat!...