In goana dupa cumparaturi, mai ales de
sarbatori, putini dintre noi ne mai aducem aminte ca in rugaciunea
de seara, cand spunem Tatal Nostru, este specificat clar ca cerem
de la Dumnezeu paine si nu carne. Interesanta observatie nu? Atunci
de ce ne indesam atat de mult in cosurile de cumparaturi sacose
pline ochi cu carne de tot felul provenita de la tot felul de
animale: pui, porc, vacuta si cate si mai cate.
Am putea sa justificam aceasta preferinta
prin faptul ca tot Dumnezeu a ingaduit acest lucru: sa omoram
animalele ce ne-au fost date spre a ne tine companie si sa le
mancam carnea. Ok, plecam de la premiza asta ca sa ne linistim
constiinta. Numai ca mancand carnea unor animale ne asemanam cumva
cu alte animale salbatice care mananca si ele alte animale. Deci,
niste pradatori suntem si noi, oamenii. Un cerc vicios.
Si daca tot am gasit explicatii, unii le-ar
da chiar si o coloratura stiintifica, hai sa vedem de ce producem
mai mult decat mancam. Un om se poate satura usor daca dieta lui ar
fi mai variata si in cantitate mult mai mica. Din pacate, omul este
risipitor si din cauza aceasta produce mult mai mult decat poate
consuma. De aici si risipa gigantica de mancare pe care tarile
civilizate o ascund sub cuvinte ca "competitie", "diversitate",
"alegere".
