Limba ornicului cade, ticăind secunde reci,

Timpul trece în cascade, ore lungi, pustii și seci.

Cată inima grăbită, să se umple de iubire,

În secunda rătăcită – un liman de izbăvire.

Trece, trece, timpul care, se arată năzdrăvan,

Trece, inima ce doare, de la visele în van,

Se răcește, dar vibrează – timpul neîndurător

O rănește, dar pulsează, prin secundele în zbor