„…şi în literatura ţărănească – cea suprem sănătoasă şi curată, vă rog – erotica nu e excomunicată. Amintirea aceasta a unui fapt de experienţă extrem de elementară trebuie făcută, fiindcă, prin prostii diverse, pedagogic-sentimentale, se caută a se uita amănuntul patent că, în folclor, literatura erotică, de grad obscen clar, umple capitole de considerabile dimensiuni” – nota Paul Zarifopol în „Artişti şi idei literare române: Minulescu povestitor”, referindu-se la „un soi de estetică pedagogică şi «distinguée» prin care anume părţi ale publicului românesc literar cred de trebuinţă să se manifeste şi să se definească insistent”.