Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul. (F.
Roosevelt)
Nu am mai vorbit de mult despre filme, așa că astăzi vreau să
vă recomand filmul lui Andrzej Wajda, Imaginea de
apoi.
Filmul prezintă ultima parte din viața pictorului polonez
Wladyslaw Strzeminsk, reprezentant al mișcării
constructiviste, profesor și teoretician, unul dintre fondatorii
Academiei de Arte Vizuale din Lodz.
Acțiunea începe să se desfășoare undeva în preajma
anului 1948, moment ce coincide cu consolidarea regimului comunist
în Polonia. Deși rămas invalid (fără o mână și un picior) în Primul
Război Mondial, Strzeminsk este un profesor de succes, înconjurat
de studenți, iubit și vesel, pictor de succes și pasionat de ceea
ce face.
Regimul comunist are să aducă nori roșii asupra
pictorului, acesta refuzând să adere la realismul socialist din
arte, impus de partid.
Rezistența sa nu este văzută cu ochi buni, drept
pentru care este încet, dar sigur, îndepărtat de la catedră, din
Asociația Artiștilor Plastici (pe care chiar el o înființase) și
din câmpul muncii.
Picătura ce umple pahaul este momentul în care îi
este interzis până și să își procure materialele necesare pentru
tablouri, fapt ce duce la îmbolnăvirea sa și în cele din urmă a
morții sale.
Filmul urmărește decăderea, chinul și umilința la care poate
fi supus un om doar pentru că refuză să renunțe la propriile
convingeri.
Filmul este o capodoperă, de o frumusețe și tragism aproape
tangibile. Dacă aveți ocazia să mergeți la cinema să îl vedeți, nu
ezitați! Merită fiecare minut.
Vă las mai jos și trailerul, să vă convingeți.
