Incep sa cred ca din ce in ce mai multi oameni sunt tinuti in loc de trecut. Privesc prea mult inapoi si isi irosesc toata energia lor pe lucruri inutile care nu sunt deloc constructive. Ba dimpotriva, sunt distructive.

Poate ca dramatizez putin, dar viata e un lant intreg de esecuri; mai mari sau mai mici. Desigur, ele se petrec in trecut. Pentru ca viitorul e aparent imprevizibil si credem ca nu avem control asupra lui. Cat despre prezent, e doar o clipa efemera. Cine isi doreste sa se bucure de el, trebuie doar sa se elibereze de iluzii si de obligatii care implica mintea in rutina grijilor de zi cu zi.

Dar revenind la trecut, de ce multi isi povestesc deceptiile si finalurile nefericite? Si insista pe ele? De ce intamplarile sunt transpuse doar dintr-un unghi negativ? De ce nu lasam trecutul in pace? De ce nu luam doar ce a fost mai bun din el si sa mergem mai departe fara sa privim inapoi?

William James spunea ca exista o lege in psihologie potrivit c...