DIN TRUPUL NOPŢII MI-AM DESPRINS SĂRUTUL ÎN TRUPUL
NOPȚII AM BĂUT UN LITRU
de Camelia Ardelean de Nelu Preda
Din trupul nopții mi-am desprins sărutul Pe buza sticlei
am depus sărutul,
Cu gust de alge și de meteori, M-a zguduit un gust de
meteori,
Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul, Gândind:
”Ca prostul mi-am tocat avutul!”
Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori. Tu vrei să
divorțezi și mă-nfiori!
Pe buze reci de ploi și așteptare, Și beau în clipele de
așteptare,
Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac, Matol, oftând, cu
greu mă mai îmbrac,
Un roi de frunze întomnarea are, Răceală multă
întomnarea are,
Tu mi-ești tulpină sau îmi ești copac. Cu sticla-n mână,
reazem un copac.
Oriunde mergi, mi-e zborul mai aproape Și-un litru de
trăscău mi-e mai aproape
De trupul tău și de necunoscut, De inimă și în
necunoscut,
Sub adieri, livezile ne-ngroape Cu sticla-n mână-aș vrea
să ne îngroape
În visul lor cu-aromă de vermut! Sau cu o damigeană de
vermut.
Din trupul nopții mi-am desprins palatul Și rege de-aș
fi fost, mi-aș da palatul,
Cu fulgi de stele-n loc de cărămizi, Cu mobilă, cu tot
cu cărămizi,
Ți-s Cosânzeană, tu îmi ești păcatul – Un litru să mai
beau, ăsta-i păcatul
Doi exilați de dragoste avizi... De care cei ce bem
suntem avizi...
