Deşi deunăzi mă lăudam cuiva că-mi trecură insomniile
care, ce-i drept, mi-au fost necontenit muze irefutabile şi prilej
de introspecţie, iată-mă, din nou, luptându-mă cu una insolentă şi
atroce. Am depistat-o de cum m-am băgat în pat cu gândul "Sper să
dorm ..." Ce eroare dar şi ce ironie: am "trezit" insomnia de teama
insomniei!
În primă fază dau drumul la Tourette "Mama dracului ...!
Băga-s-ar ...! Fir-ar ...!" şi alte asemenea, care nu pot fi
reproduse. Fireşte, nu mă repet circa două-trei minute! Apoi mă
calmez, îmi induc starea Zen şi caut, cu sârguinţă, un procedeu
sistematic de a-mi înşela conştientul, de a-l anihila şi de a mă
strămuta în lumea oniricului.
"Bun" zic, "să numărăm descrescător!" Şi încep: "1000,
999, 998 ... dar oare care-o fi cel mai mare număr pe care mi-l pot
imagina? Mie ... milion ... ... ... cvadrilion ... cvadriliard ...
9-mii-9-sute-9-zeci-şi-9-de-miliarde-de-cvadrilioane-de-cvadriliarde
- când eram micuţă, "catraliardul" era la putere, era cel mai mare
posibil! "Mami, te iubesc cât un catraliard!" ... ha, ha, când eram
mică îmi plăceau bărbaţii cu mustaţă. Ce stupid! Sinonime la
"stupid" ... absurd, tâmpit, aberant ... "Aberant" este o persoană
care nu bea bere. ... Redundanţa eufemismului futil în ortoepică
?!? Cee!?! ... Mama dracului, păi aşa nu mai adorm
niciodată!
Altceva!
Ştiu!
Oile!
Stânga păşune, dreapta păşune, gard între! Oile mele în
stânga, cu berbeci, mieluşei şi doi câini ciobăneşti. Perfect! "Vă
poftesc să ţopăiţi peste gard!" O oaie... două oi... trei oi, vine
un berbec afurisit şi îndărătnic şi intră cu capul în gard. Îmi
strică gardul. Mare osteneală să repar gardul pentru că nu găseam
cuiele. Apoi mai trec vreo două oi, următoarele se apucă să execute
Tsukahara şi flic-flacuri cu aterizare în şpagat. Urmează câţiva
mieluşei care, normal, n-au cum să ţopăie peste. Îi iau sub braţ si
mă căznesc să-i trec dincolo. Când întorc capul, câteva oi tembele
jucau lapte-gros. Mă prăpădesc de râs privindu-le cum se îmbulzesc
şi se încalecă formând un morman "flufy" de lână creaţă. "La dracu,
unde-s câinii?" ... şi uite aşa am dus-o până la 4
dimineaţa.
M-am trezit la 7, mai răvăşită decât oile mele,
cautându-mi hainele în frigider!
