Deşi deunăzi mă lăudam cuiva că-mi trecură insomniile care, ce-i drept, mi-au fost necontenit muze irefutabile şi prilej de introspecţie, iată-mă, din nou, luptându-mă cu una insolentă şi atroce. Am depistat-o de cum m-am băgat în pat cu gândul "Sper să dorm ..." Ce eroare dar şi ce ironie: am "trezit" insomnia de teama insomniei!
În primă fază dau drumul la Tourette "Mama dracului ...! Băga-s-ar ...! Fir-ar ...!" şi alte asemenea, care nu pot fi reproduse. Fireşte, nu mă repet circa două-trei minute! Apoi mă calmez, îmi induc starea Zen şi caut, cu sârguinţă, un procedeu sistematic de a-mi înşela conştientul, de a-l anihila şi de a mă strămuta în lumea oniricului.
"Bun" zic, "să numărăm descrescător!" Şi încep: "1000, 999, 998 ... dar oare care-o fi cel mai mare număr pe care mi-l pot imagina? Mi...