Am o vaga impresie ca am cladit o lume doar a mea. Un mic refugiu daca ii pot spune asa.

O lume unde pot face tot ce vreau, unde nu ma judeca nimeni. Este lumea unde imi gasesc linistea, refugiul fata de graba aceasta continua.

E o lume in care sunt eu si cu mine. Unde imi vorbesc, cantaresc ce este bine si ce nu, imi analizez adesea faptele. Este si o mica judecata, doar ca mai blanda si vine din partea mea nu a celor din jur.

Este locul perfect de relaxare dupa o zi aglomerata si nebuna. Nu sunt nebun ci doar reusesc sa-mi gasesc refugiul si linsitea in capul meu cand cei din jur nu o pot face.

Nu vreau critici si analize din jurul meu. Adesea chiar nu am nevoie de astfel de lucruri. Ma simt bine asa cu ce am facut. Nu vreau sa mi se atraga atentie mereu. Nu sunt perfect, nu am ce sa fac, mai gresesc, o mai incurc si eu ca deh o faci si tu, nu-i asa???

Cum nu sunt prea deschis despre mine la cei din jur atunci e lucrurl perfect pentru mine pentru a ma regasi si de a o lua de la capat.