Este un sentiment inevitabil.

Poti fi singur inconjurat de zeci, sute de oameni.

Pentru noi toti socializarea este un lucru important, necesar chiar as putea spune. Oricat de singur ai vrea sa fii sau crezi ca esti, dorinta de a vorbi cu cineva te scoate din acea stare. Dorinta de a vorbi si de a fi alaturi de cineva este mult prea mare.

Cu totii, mai tineri, mai batrani dam peste acel moment din viata noastra cand realizam ca chiar suntem singuri. Uneori pare a fi un lucru bun, nimic de zis. Doar uneori, doar ca acest uneori in cazul unora cam dureaza si sau se cam tot repeata. Nu ne putem astepta ca altii sa ne tot scoata din aceasta stare, trebuie sa luptam noi cu noi pentru a razbi si a iesi in lume, a socialize, a intalni, a iubi, a cunoaste, …

Nu prea ii putem control ape cei din jur sa fie exact asa cum vrem noi. Noi suntem singura persoana pe care o putem controla asa cum vrem. Doar cu noi putem face ce vrem.

Daca esti singur nu trebuie sa fii si ignorant. Arata ca te poti descurca si de unul singur, aratale ca se poate si asa. Mai aratale ca poti avea pe cineva, ca stii sa socializezi, ca esti sit u un om ce are nevoie de alti oameni pentru ai fi alaturi.

Intelege ca nu esti singur. Oricat de singuri am fi tot avem pe cineva care vrea sa ne fie alaturi. Chiar daca nu constientizam nu suntem niciodata singuri cu adevarat. Doar acel sentiment ce ne macina gandurile si ne aduce tristetea pe chipurile si asa impovarate de atata stres si munca asidua.

Te simti singur, iesi pe usa afara, sunt atatia oameni noi de intalnit si cunoscut, atatea subiecte de discutat. Iesi si cucereste lumea. Nu te plafona si-ti plange de mila, iesi acolo si fi eroul lor.