Am luat o bordura sub fund si ma uit, tot uit la oamenii ce trec pe langa mine. Totodata ma uit si la mine, ma vad adesea prin ei. Parca nu-mi vine sa cred cat de multe s-au schimbat intr-un timp atat de scurt. Persoane dragi nu mai sunt prin preajma, prieteni ce au plecat si ei. Totul pare diferit acum. Oare doar mie mi se pare sau e unanim acest gand.

Inchid pentru o secunda ochii, poate cand ii redeschid va fi altfel …dar nu este asa totul pare la fel.

Grijile sunt tot mai multe. Fricile ne invaluie si ele. Suntem acaparati de totate cacaturile practic. Uitam sa fim noi, noi cei frumosi asa cum suntem.

Privesc la omanenii ce trec pe langa mine si parca nu-i mai cunosc. Ma salut cu multi dintre ei dar doar atat. Parca nu mai sunt cei ce au fost. Mult prea multe priviri triste, capuri plecate, adesea si lacrimi varsate. Prea mult….

Suntem prea incurcati in propriile ganduri si dorinte incat am uitam sa mai traim, sa mai observam detaliile. Aceeasi m