Ion Pachia-Tatomirescu: Holopoem, pământul de aproape și departe... „Cum respiri, Tu, Doamne, o dată la şaptezeci de milioane de ani înmuguriţi, înfrunziţi, înfloriţi, rodiţi, vestejiţi, poleiţi în aramă, în aur, în argint, în toate...”