ADRIAN BOTEZ – ”CAVALERUL FĂRĂ LEGE”, AL PROZODIEI ROMÂNEȘTI
Nu este prima dată când bunul meu prieten, scriitorul Adrian Botez, mă surprinde cu isprăvile sale literare, ieșite din tipicul obișnuit și greu de integrat într-un cadru exegetic omologat. Îl cunosc bine, de mulți ani - și-i urmăresc, cu consecvență, prolificitatea prestațiilor sale beletristice. Frecvența aparițiilorsale, în vitrina cu noutăți literare, este așa de fluidică, încât depășește, cu mult, ritmica și bugetul de timp,ce le-am consacrat lecturii cărților,cu care confrații mă onorează.
Ultima carte pe care Adrian Botez mi-a trimis-o - TĂRÂMURI (poeme și prozopoeme...boeme) - Editura Rafet, RmSărat, 2022 - este la fel de ciudată, ca și altele, primite anterior. Este o culegere cu de toate : versuri, prozopoeme, haiku-uri - structurate, însă, înpatru diviziuni distincte. Prima dintre ele este rezervată Poemelor Stafii,în care autorul caută imaginea cea mai apropiată de reflecție și simbolistica propice rostogolirii gândului, în abisul meditației metafizice: ”tai Crăcile Uscate ale Sentimentelor/ mele Caline - altoiesc Gândurile mele - cu/ Mlădițe Minuni: RAZE/ DIVINE// sap adânc/ abisul - dureros (până la/ pierderea Conștiinței de Sine!) - la RĂDĂCINILE COPACULUI/ VIEȚII ȘIMORȚII...// totul -degeaba: / în fiecare clipă a/ Zilei - bate - arid:/ MIEZUL NOPȚII... ” (MUNCI DE PRIMĂVARĂ).
Nu este deloc simplu să lecturezi o carte semnată de Adrian Botez. Pentru un cititor obișnuit cu modalitatea clasică de exprimarepoetică, poemele poetului i se par, probabil, bizare - prin substanța lor lirică, dar chiar și prin forma de dispunere a versurilor. Asemeni ”CAVALERULUI FĂRĂ LEGE”, interpretat de Raf Vallone, din cunocutul film italo-francez, nimic din canoanele omologate,în prozodia clasică, nu se regăsesc, în prestațiile lui AdrianBotez - dar asta n-o face din neștiință (...la un moment dat, se specializase, cu succes, în haiku și sonetistică–specii poetice extrem de rigide, prozodic !), sau din refractarism - ci pentru că DĂ UN ALT ÎNȚELES CREAȚIEI LITERARE. El nu are nevoie de reguli omologate, pentru că le are pe ale sale, mai potrivite pentru genurile cultivate. Se vede bine că, dincunoscutul binom eminescian - minte și inimă- privilegiază primul termen, că emoția, afectivitatea, sentimentul – pălesc, în fața bisturiului rațional ! - și că pasiunea se supune raționamentului silogistic. Autorul știe să-și controlezetemperamentul și dorințele, iar rațiunea nu se lasă păcălităde dogoarea inimii.
Sigur, dezechilibrul se mai atenueazî în diviziunea a doua a cărții, cea consacrată rubaiyatelor, deși ”CAVALERUL FĂRĂ LEGE”nu se dezminte, nici în această formă de dispunere lirică - și, ca un TRUVER ÎNVOLBURAT, în pofida cursului originar, conferitde persanul OMAR KHAYYAM - rațiunea, împănată cu sensuri biblice, continuă să-și subordoneze pornirile emoționale și să conducă barca destinului omenesc : ”Am vrut să fiu Curat în Suflet - nici FalșiiPrieteni - nici Păduchi.../ Când merg înmunți - Crist și cu mine - ne așezăm pe-AcelașiTrunchi:/ e-atâta Liniște în Floare - atâtea Păsări ne vorbesc!/ Crist și cu mine- unul altui - ne arătăm Rănile - FIRESC!” (Reciprocitate).
Bineînțeles că același ”CAVALER FĂRĂ LEGE”poate fi regăsit și în partea a treia a cărții, cea consacrată prozopoemelor, jocurilor de copii sașìi- alcătuiri sui generis - la granița dintre scheci,, reflecții și poeme în proză - greu de încadrat într-unanume gen literar.Autorul a găsit forma ideală, prin care Spiritul trece din TEZĂ, în ANTITEZĂ -și se combină în SINTEZĂ, pentru a-și arâta îngrijorările (și revoltele...), față de ideea unui presupus Guvern Mondial, față de Noua Ordine Mondială, față de derbedeii obraznici (”poponarii”) și față de alte moravuri (extrem de dubioase !), ale lumii ”evoluate” (?!) de azi – dar, în același timp, sugerează, cu convingere, nevoia de Pocăință (...discretă, a fiecărui individ în parte... - ...și, mai cu seamă, în domeniul AXIOLOGICO-ARTISTIC !) – Pocăință, dacă nu mistică, măcar lucidă și SINCER-AUTOREFLEXIVĂ.
Cartea se încheie cu un bogat CV, din care se pot reconstitui liniile configurative ale profilului său de autor prolific și inconfundabil, pe care îl creditez, ”cu asupra de măsură” !
Ionel NECULA
Tecuci / ROMÂNIA
