Care sunt principalele provocări și oportunități pentru companii odată cu implementarea noilor standarde ESRS și cum influențează acestea raportarea non-financiară, transparența și responsabilitatea pe piața din România?

Ionuț Bindea: Adoptarea noilor standarde ESRS (European Sustainability Reporting Standards) reprezintă, fără îndoială, o piatră de hotar pentru raportarea non-financiară în România și în întreaga Uniune Europeană. Aceste reglementări, gândite pentru a standardiza și a uniformiza procesul de raportare, impun companiilor nu doar o adaptare tehnică, ci o redefinire completă a modului în care își prezintă modelul de afaceri, strategia și impactul în sfera sustenabilității.

La ROC1 (ROCA INDUSTRY HOLDINGROCK1 S.A.), sustenabilitatea reprezintă un pilon esențial în dezvoltarea holdingului, iar acest angajament se reflectă în modul în care ne gestionăm activitatea. Deși cadrul legal nu ne obliga la momentul respectiv, am început procesul de raportare a sustenabilității cu anul 2022, demonstrând proactivitate și dorința de a seta un standard ridicat în industria materialelor de construcții. Cu două rapoarte deja publicate, ne-am asumat responsabilitatea de a integra principiile sustenabilității în operațiunile noastre și de a le comunica în mod transparent către toți stakeholderii. În prezent, suntem într-un proces continuu de adaptare la noile reglementări și cerințe din domeniu, ceea ce ne permite să rămânem aliniați celor mai bune practici și să ne consolidăm poziția ca lider în promovarea unei industrii de construcții mai sustenabile. Acest demers nu este doar o obligație, ci o expresie clară a valorilor și a viziunii noastre pe termen lung.

Pentru mediul de business, înseamnă un efort considerabil și, totodată, o oportunitate rară: odată cu primul ciclu complet de raportare, în primăvara lui 2025, vom avea acces la o imagine fără precedent asupra modului în care marile companii gestionează și valorifică aceste elemente. Într-un context cu indicatori uniformizați, companiile vor putea fi comparate după criterii clar definite – fie că e vorba de industrie, de mărimea afacerii sau de expunerea la riscuri. În esență, această uniformizare introduce un nivel de transparență fără precedent. Companiile vor fi responsabilizate să ofere informații mai detaliate, iar auditarea indicatorilor non-financiari va fi un prim pas pentru a limita greenwashing-ul.

Dacă până acum raportarea non-financiară era, pentru multe companii, mai mult un exercițiu de imagine, noile standarde vin să schimbe fundamental acest peisaj. De acum înainte, informațiile declarate vor fi auditate, iar accentul se mută pe relevanță și acuratețe. Pentru indicatorii pe care nu îi putem acoperi complet de la început – fie pentru că nu avem încă toate datele, fie pentru că anumite procese interne necesită timp pentru adaptare – vom explica concret ce avem de făcut mai departe și în cât timp estimăm că ajungem la nivelul cerut. ESRS ne cere un exercițiu de onestitate și planificare, iar noi ne asumăm să spunem clar unde suntem și unde mai avem de lucru. În fond, asta înseamnă responsabilitatea într-o raportare non-financiară transparentă: să arătăm nu doar ce am realizat, ci și ce trebuie să facem în continuare.

Cum schimbă integrarea standardelor ESRS modul în care gândiți și desfășurați afacerile în comunitățile locale din România și, mai ales, ce înseamnă această schimbare pentru viitorul companiei și al acestor comunități?

Ionuț Bindea: În România, integrarea standardelor ESRS este mai mult decât o conformare la o cerință europeană; reprezintă o schimbare de paradigmă, în special în industrii precum cea a materialelor de construcții, unde procesele și resursele au un impact direct asupra mediului și comunităților. Dacă înainte sustenabilitatea era percepută mai degrabă ca o secțiune separată a raportului anual, astăzi nu mai putem vorbi de strategie de business și strategie de sustenabilitate ca fiind două direcții distincte. Ele devin, în esență, aceeași strategie.

La nivel local, acolo unde activăm prin companiile din portofoliu – în locuri ca Râmnicu Vâlcea, Reghin, Hârșova sau Piatra Neamț – vedem efectele concrete ale acestui angajament. Sustenabilitatea se simte și se vede mai clar atunci când impactul nostru este măsurabil, atât financiar, cât și non-financiar. În plus față de contribuția economică directă (locuri de muncă, taxe locale, sprijin pentru furnizori locali), avem șansa și responsabilitatea să sprijinim comunitățile într-un mod mai profund. Aceasta înseamnă să investim în formarea profesională a oamenilor, să aducem expertiză externă și să punem la dispoziția comunității noastre know-how-ul pe care îl construim pe ESG.

În contextul presiunii constante de a respecta standardele de raportare, cum reușiți să faceți tranziția de la „compliance” la implementare?

Ionuț Bindea: Este clar că raportarea non-financiară nu poate fi privită doar ca un exercițiu administrativ, ci ca un punct de plecare pentru schimbări strategice mai mari. Acum, la sfârșitul unui an de tranziție, procesul de „compliance” a fost în centrul atenției, dar știm foarte bine că adevărata provocare abia urmează: trecerea de la raportare la implementare.

Am început deja să facem pași importanți în direcția reducerii impactului nostru asupra mediului. Investițiile în echipamente mai eficiente din punct de vedere energetic și soluții tehnologice care optimizează utilizarea materiilor prime sunt doar începutul. Pe termen scurt, aceste măsuri vor contribui la reducerea semnificativă a consumului și risipei. În noua fabrică Evolor, de exemplu, creșterea cu 50% a capacității de stocare a pulberilor vrac, va conduce la reducerea semnificativă a cantității deșeurilor de hârtie. Iar la Electroplast, două utilaje moderne, în curs de achiziție, vor permite eficientizarea consumului de energie electrică cu 37%. La BICO, derulăm cu succes un proiect inovator de gestionare a deșeurilor tehnologice, care sunt valorificate sub forma unui nou produs vandabil integrat în portofoliu – ace din fibră de sticlă pentru armarea șapelor.

Pentru ca această cale să devină sustenabilă pe termen lung, trebuie să avansăm cu astfel de soluții inovative. A fi competitivi nu mai înseamnă doar a răspunde cerințelor pieței, ci și a anticipa tendințele și a le încorpora în produsele și serviciile noastre. Creșterea eficienței operaționale și deschiderea de noi piețe sunt pași necesari. În această ecuație, alocarea resurselor economisite din raportare va deveni un factor cheie pentru a asigura implementarea măsurilor care reduc amprenta de carbon și, totodată, pentru a sprijini creșterea sustenabilă a afacerii.