Iuda

A fost atât-atât de aproape

De lumina dulce a lui Iisus,

A avut Cuvânt şi duh şi ape

A auzit limpede tot ce s-a spus...

A văzut cum a biruit Iisus:

Și timp şi oameni şi lucrare,

Venea când vremea e de dus,

Fost-a nimic, când totu-i mare.

A fost și surd şi mut şi orb,

În plină lumină şi-n iubire,

Fost-a viclean, când alţii dorm,

A fost mort, privind spre Mire...

Dacă ar fii rămas curat, smerit,

Dacă n-ar fi ales un crud sărut,

De n-ar fi fost, de-ar fi pierit,

Dacă sufletul l-ar fi durut...

Dacă n-ar fi trădat Cuvântul Viu,

Dacă ar fi fost atent la adevărul sfânt,

Dacă el n-ar fi fost pustiul pustiu,

Risipit peste noapte, aer, Pământ...

Dar Iuda n-a putut să nu rateze

Trei zile înalte, clare, de-nviere,

N-a putut ca omul să-l salveze,

Risipit-a tristeţe pură și durere.

Mai bine dacă nu s-ar fi născut,

Mai bine dacă n-ar fi fost,

Mai bine dacă ar fi fost un scut,

Decât întuneric, păcatul fără rost...

Omul orb n-a avut o albă roadă

Când Iisus în juru-i a mântuit,

Pe umbra lui mereu o să se vadă

Trădare, absență, minciună, sfârşit...

C Stancu ©

Foto: Detaliu - Bis. din Ostrov