Sunt așa calmă și fericită în ultimul timp, că mi-e și frică
să zic, să nu dispară... Beri vorbărețe și pline de povești, oameni
pe care-i iubesc mult și pe care-i simt și mai lângă mine ca de
obicei, seri cu pisici, muzică genială și cele mai paste din lume,
un tsunami de cadouri incredibile m-a pălit frontal, un emoticon
lăsat pe facebook are în spate o sută de cuvinte invizibile care mă
fac să zâmbesc... Doar vizitele la dentist perturbă această
liniște, dar nici alea nu-s foarte nasoale, cum erau altă dată.
Între timp a fost și ziua mea, dar am fost prea zen și
fericită ca să mă pun să scriu atunci despre. Spun doar că am fost
alături de oameni dragi, am primit cadouri mai frumoase ca
niciodată și mi-am început noul an lângă cine trebuie. Cu hug-uri
și pupături la fix 12 și o secundă. De la apel mai lipsește doar un
hug mare, care va veni curând împreună cu briceagul meu! Ăla
original și bengos pe care mi-l doresc de când eram mică! Și nu-i
oricum și doar elvețian, e și foarte albastru! Și extraordinar de
al meu!
Dar dacă tot sunt la capitolul ăla în care mă laud, să vă zic
și de tricourile mele noi, bestiale? Hai să vă zic... Alea multe cu
Snoopy sau cele pe care mi le-a adus iepurașu' de Paști că am fost
cuminte: unul cu un creier din adidași și altul cu un Mikey Mouse
evil. Cele mai tari!
Iar ieri, citind la Cami postarea ei cu 35 de lucruri pe care
nu le-ai avut în copilărie, stăteam cocoțată-n pat, sub păturile
ultra-mega-pufoase, și mă hlizeam singură, fericită din cale-afară:
tocmai îmi comandasem, de pe net, ceva ce am visat să am toată
copilăria, da' de unde atâta noroc pe mine atunci... Și, iaca,
ieri, pe la 3 și ceva, mi-am îndeplinit poate cel mai arzător vis
al copilăriei mele: mi-am luat mașină de făcut vată de zahăr! Da,
doamnelor și domnilor, cum ați auzit, de mâine, când probabil va
sosi curierul cu ea, voi deveni zâna magică a vatei de zahăr,
dulce, pufoasă și ilegal de bună și aromată! Deja mă văd, cu ochii
plini de imaginație ai minții mele inventive, cum stau relaxată, la
un documentar, film sau desen animat, cu un sirop rece de trandafir
alături și cu o uriașă și nesimțită vată pe băț în mânuțele mele
fericite, care vor trage bucăți neregulate din ea și le vor îndesa
în guroiul meu veșnic îndrăgostit de această delicatesă magnifică.
Aaaaa... Nenea curieeer, unde ești???
În rest, știe cineva vreun medicament miraculos cu care să-mi
treacă o tuse enervantă care s-a lipit de mine și nu vrea să se dea
dusă? Exclus ceaiul de ceapă și siropul de ridiche neagră, stomacul
meu țipă disperat numai cât am amintit de ele...
