La o pizza cu Sfântul Ilie Tiș-bitul

E vară și atât de cald încât icoanele ies din iarba verde cu generozitate.

Aștept să vină ploaia aceea dezlănțuită ca un portavion

pregătit să cucerească lumea de pe mare,

cu toate ritualurile tricotate în măruntaiele lui metalice.

Poate se va ivi fulgerul ultim, greu de prins,

pentru a-ți face un „selfie” care să șocheze îngerii din lumea de apoi.

Ilie cel Bătrân ne caută, bate din poartă în poartă

pe o stradă de aur

șine spune că nu vom mai avea Internet timp de trei ani,

numai după rugăciunea lui,

că în loc de pizza vom servi lăcuste prăjite

la soarele pur al pustiului.

Prietenul meu, care este inginer de sisteme inteligente,

mă asigură că a fost pregătit virusul perfect

care poate să blocheze rugăciunile

sfinților din zilele de pe urmă.

Totul a fost frumos și înălțător până când am auzit susurul

acela blând și subțire, ca un zgomot de fond al universului

în expansiune sau în colaps…

Așa ne-am izbit de realitatea cea mai crudă:

fulgerul ne unea cu un cer încărcat de terabytes argintii…

C Stancu