Lasă-mă să-mi simt inima, minte! Lasă-mă să-i cuprind sentimentele în brațe, Căci prea mult a strigat și eu am uitat cum se aude ecoul Din străfundul ființei mele imature. Lasă-mă să-mi aud inima, gândule! Lasă-mă să-i alin plânsul trist și pierdut. Am căutat atâtea zgomote să-mi umple urechile De teamă că aș simți mai mult …