Bun gasit dragii mei cititori, iata-ma intors nu de curand
de pe meleagurile responsabilitatii sociale din comunitatea mea. Pe
24 septembrie v-am invitat cu draga inima sa sprijinim natura, sa
socializam si sa ecologizam. Proiectul Let's do it, Romania! este
un proiect destul de complex, dragut si ciudat, o sa va spun si de
ce am spus ciudat. Pornind de la sistemul international COPY -
PASTE am implementat proiectul de le cei din Estonia, ea este tara
mama care a dat startul acestui proiect, prin 2008 a lansat
conceptul de curățenie în toată țara, într-o singură zi. Pana in
prezent peste 1 350 000 participanți au luat parte la
proiect în întreaga lume:
- Estonia (2008): 50.000 de voluntari – țara de origine
- Letonia: 50 000 (2008), 110 000 (2009), 150 000 (2010)
- Lituania: 6000 (2008) 100 000 (2009) 200 000 (2010)
- Portugalia (2010): 110 000 de voluntari
- Slovenia (2010): 275 000 de voluntari
- România (2010): 200 000 de voluntari
- New Delhi, India (2010): 50 000 de voluntari
- Kerala, India (2010): 4100 de voluntari
- Moldova (2011): 113 000 de voluntari
In primul an de proiect Romania a reusit sa
mobilizeze peste 200 000 de voluntari au participat la
curățenie în toată țara. Insa in cel de-al doilea an au
fostpeste 250 000 de romani ce au iesit la
curatenie nationala. Poate va veti intreba de ce? Echipa Let's do
it Romania! isi propusese sa scoata la curatenie 500.000 de
voluntari, insa cifrele estimate cu cele dorite nu se potriveau
datorita resurselor umane care lasau de dorit.
Voluntariatul in Romania este greu de perceput pentru
unii si un beneficiu pentru altii. Eu ma aflu acum undeva la
mijloc. O sa va spun si de ce. Imi pare rau sa trag linia dupa trei
ani consecutivi de voluntariat intr-o tara care sincer oamenii nu
fac decat sa te duca cat mai departe.
Doi ani la rand am fost coordonator zonal in acest
proiect drag mie, prima echipa in primul an a fost extraordinara,
interesata, pasionata si plina de ideii, o echipa unita. La finalul
primei editii a proiectului am fost invitat la seara Let's do it!
pentru a mi se multumii pentru implicare si pasiune. In al doilea
an am cunoscut o echipa care nu stiu ce cautau acolo cu exceptia a
doua persoane dragi mie. M-am simtit umilit ca si coordonator sa
fiu terfelit pentru o amarata de carpa, adica scuzati tricou,
atunci cand am cerut-o, am fost atacat verbal fara vre-o dovada
concreta. Doar ca cerusem un tricou.
Eu din fire sunt un tip calculat, echilibrat si dau
raport de activitate pentru orice atunci cand sunt intr-un proiect.
Eu am tinut la fel de stransa legatura cu a doua echipa la fel ca
cu prima, fara a primii insa reprosuri sau cuvinte deranjante. La
fiecare raport nu uitam sa mentionez un Multumesc! la fel
primeam si din partea managerului de proiect sau unuia din echipa.
Insa lucrurile sau schimbat anul acesta. La final de raport de
activitate, nu am fost chemat pentru a mi se recunoaste implicarea
si pasiunea pentru acest proiect si nu am primit ca semn de
recunostinta un amarat de Multumesc! din partea cuiva din
echipa locala.
Si uite asa ajungi sa te scarbesti de toti si de
toate... Nu cersec recunostinta, nu cersesc respect, nu cersec
nimic. Dar atunci cand un om se implica voluntar mi se pare demn si
uman ca munca, timpul si rabdarea aceluia sa fie recunoscuta si
perceputa printr-un simplu Multumesc!
Dragii mei cititori, voluntariatul schimba omul dar
conteaza mult cum il schimba, conteaza mult cat esti pasionat de
semeni, cat esti pasionat de mediu, cat esti pasionat de animale,
cat esti pasionat de drepturi, aceste pasiuni iti dau puterea
voluntara dar si colectiva sa schimbi ceva sau pe cineva. Schimbi
un om prin modul cum il abordezi, il schimbi in bine sau rau, asta
depinde de te tine.
Nu uitati iubitii mei cititori sa fiti educati,
frumosi si voluntari pentru fapte nobile oricand, oriunde si cu
oricine, nu uitati niciodata sa percepeti totul cu un Va
rog! si cu un Multumesc! Sunt doua cuvinte care maresc
si atrag resusa umana. Sunt doua cuvinte care spun multe despre
fiecare.
Fiti intotdeauna ceea ce cautati in
ceilalti!
